Societatea încă marginalizează persoanele cu dizabilităţi. Fiecare zi este o cursă cu obstacole pentru persoanele cu handicap neuromotor
Percepţia socială în ceea ce priveşte persoanele cu handicap neuromotor este încă precară în judeţul Hunedoara. Chiar dacă au fost loviţi de soartă mai mult decât ar merita, hunedorenii cu dizabilităţi sunt încă nevoiţi să depăşească multe obstacole pentru a beneficia de serviciile unor instituţii publice sau să poată să îşi cumpere o pâine.
Cu toate că, de mai bine de şapte ani, există o lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap multe aspecte şi facilităţi de care acestea au nevoie sunt ignorate sau ne luate în seamă de către instituţiile abilitate, în principal pentru că legislaţia oferă portiţe de scăpare şi soluţii de a “fenta” legea. De cele mai multe ori “loviturile” pentru persoanele cu dizabilităţi neuromotorii vin din partea societăţii şi nicidecum din partea bolii.
Rampele fie lipsesc cu desăvârşire, fie sunt impracticabile
Accesibilitatea persoanelor cu handicap neuromotor în anumite instituţii sau societăţi comerciale este principala problemă a acestora. Dacă persoanele care au un grad de handicap mediu sau accentuat mai au o şansă să se descurce, cele care suferă de un handicap neuromotor grav au acces limitat la anumite servicii. Iar asta din cauza lipsei rampelor menite să le uşureze accesul în diferite instituţii, precum sediul Poştei din Deva sau cel de Evidenţă a Populaţiei.
“Accesul în anumite instituţii de utilitate publică pentru o persoană cu handicap neuromotor este de cele mai multe ori greoaie dacă nu chiar imposibilă. În sensul că, ori rampele sunt prea înalte, ori sunt puse de formă, fie instituţiile nu sunt dotate defel cu aşa ceva. Spre exemplu, accesul la majoritatea oficiilor poştale pentru noi este imposibil, pentru că fie nu sunt prevăzute cu rampe de handicapaţi, fie au pante care sunt imposibil de utilizat. I-am solicitat în nenumărate ori pe cei de la Poştă privind această problemă şi motivarea lor a fost că sunt într-o situaţie financiară dificilă şi că nu au bani pentru rampe. Ne mai motivează şi faptul că în Legea 448 se specifică că funcţionarul public sau administrativ, după caz, ar trebui să vină în întâmpinarea cetăţeanului, să preia plângerea sau serviciul pe care îl oferă. Dar e cam dificil când ai o coadă de 10 persoane să ieşi afară şi să serveşti persoana cu dizabilităţi de la uşă”, susţine vicepreşedintele Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotori din judeţul Hunedoara, Marius Boldor. Membrii Asociaţiei au depus nenumărate adrese către Consiliile Locale din judeţul Hunedoara pentru a nu mai acorda autorizaţii de construcţie decât pentru investiţiile care au prevăzut în plan şi amenajarea unei rampe funcţionale destinate persoanelor cu handicap neuromotor.
Interzis la mijloacele de transport în comun
Drumul de acasă până la instituţii sau magazine este o altă provocare pentru persoanele care suferă de handicap neuromotor. Şi asta pentru că la nivelul municipiului Deva există prea puţine mijloace de transport în comun care să permită persoanelor în scaun cu rotile să le poată folosi. În Deva circulă doar patru autobuze cu care o persoană imobilizată în scaun cu rotile poate fi transportată. Dar şi în aceste cazuri, accesul în autovehicul se face cu dificultate, acestea ne fiind dotate cu rampe speciale.
“O altă problemă cu care se confruntă persoanele în scaun cu rotile este aceea a transportului public de persoane. Deşi din 2006 există legea care prevede existenţa unor mijloace de transport adaptate şi pentru persoanele cu dizabilităţi, cu greu am reuşit ca în Deva să avem una, maxim două maşini pe un traseu. Din cunoştinţele mele şi din ceea ce am vorbit cu membrii noştri există două autobuze care circulă pe traseul 8 şi încă două pe traseul 6. Din punctul nostru de vedere sunt foarte puţine, transportatorii ne zic că nu pot să asigure maşina şi omul însă ar trebui măcar pe fiecare traseu să existe un autobuz cu care să se poată deplasa şi persoanele în cărucior”, spune Marius Boldor. Cu puţin noroc, persoanele în scaun cu rotile pot găsi un mijloc de transport în comun, dar când vine vorba de taxiuri situaţia este mult mai gravă. În municipiul Deva nicio companie nu şi-a dotat autoturismele pentru transportul celor cu dizabilităţi neuromotorii, deşi legea le obligă să aibă maşini cu rampă pentru cărucior, uşi culisante şi centuri de siguranţă speciale.
“Persoanele care sunt imobilizate în scaun cu rotile pot merge cu taxiul numai dacă scaunul se poate plia şi depozita în portbagaj pentru că nicio maşină de taxi din Deva nu este adaptată pentru a transporta persoane în cărucior”, adaugă Boldor.
Nesimţirea ocupă locurile de parcare pentru handicapaţi
De cele mai multe ori, locurile de parcare destinate special persoanelor cu handicap sunt ocupate de cei care aparent nu suferă de vreun handicap real, ci doar de nesimţire.
“Subiectul locurilor de parcare pentru persoanele cu handicap şi ocupate de alţii se tot discută de ani buni şi aparent lumea nu vrea să priceapă că avem şi noi dreptul la un loc de parcare. Legea spune foarte clar că la o parcare amenajată trebuie să existe cel puţin două locuri de parcare speciale pentru persoanele cu handicap, noi am zis să nu fim răi, ne mulţumim şi cu un singur loc, numai să ne fie accesibil şi liber, atunci când ajungem în zonă”, conchide vicepreşedintele Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotori din judeţul Hunedoara, Marius Boldor.
(Foto: Persoanele cu handicap care aleg Poşta de pe strada Mihai Eminescu nu beneficiază de nicio rampă de handicapaţi)
