Fundătura Ponorului – colţul de Rai al fotografilor

Un loc unic în România, aflat în judeţul Hunedoara, devine tabără permanentă de fotografie. Profesionişti sau amatori ai artei fotografice din toate colţurile ţării se adună periodic în Fundătura Ponorului pentru a surprinde în câte un cadru toate darurile lui Dumnezeu.

Primele imagini cu Fundătura Ponorului au afost publicate de presă în octombrie 2009. Fotografilor care şi-au stabilit un fel de „cartier general” în Fundătura Ponorului le-a luat cinci ani să găsească locul. După ce l-au găsit au devenit dependenţi de el. Au revenit ori de câte ori au avut cel puţin două – trei zile libere, deşi au fost nevoiţi să străbată cale lungă din Mediaş, Galaţi, Timişoara sau chiar Bucureşti. Vorbim de fotografi experimentaţi, unii dintre ei profesionişti specializaţi în sectorul de „wild life”. Toţi spun acelaşi lucru: Fundătura Ponorului este cel mai bun loc pentru a exploata fotografic mai ales răsăritul de soare.

Un loc care-ţi rămâne în suflet

Fotografii care revin săptămânal aici au fost repede „adoptaţi” de localnici. Un bătrân din zonă chiar le-a dăruit, un „conac”, de fapt o căsuţă veche în care să se adăpostească. În schimb, „excursioniştii” cu teleobiective profesionale încearcă să-i ajute cu ce pot. De exemplu îi ajută să-şi mai repare drumurile şi au de gând să le aducă un specialist în recondiţionarea caselor tradiţionale.

„Fundătura Ponorului e un loc pe care, întâi de toate, îl descoperi cu sufletul. Eu, ori de câte ori ajung acolo simt chemarea străbunilor, ca să fac trimitere la un cântec al trupei Cargo. Abia după ce ţi-a intrat la suflet, apar şi fotografiile”, mărturiseşte Cosmin Bezerghean, un fotograf din Mediaş încântat mai ales de spectacolul ceţii ce are loc aici destul de frecvent, mai ales dimineaţa.

„E o oază de linişte acolo în care te cureţi sufleteşte. E un fel de basm transpus în natură şi-n oameni. Energia locului e unică”, spune Aurelian Nedelcu (stabilit în Bucureşti). „În Fundătura Ponorului e o ordine firească a lucrurilor. Pentru mine e ca o reîntoarcere acasă, pentru că zona seamănă cu Valea Sebeşului, zona în care am copilărit eu. De fiecare dată când ajung acolo locul e cu totul altfel, te surprinde mereu cu ceva. Acolo nicio zi nu seamănă cu alta, indiferent de anotimp”, completează Radu Paulete (de loc, din, Blaj).

Doar pentru cei care respectă natura

Fundătura Ponorului este situată în Masivul Şureanu, în Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina. Numele-i este dat de forma de amfiteatru natural şi de râul Ponor care, după ce şerpuieşte pe un platou înverzit, se prăvăleşte zgomotos sub o stâncă, punct din care continuă să lucreze la modelarea peşterii Şura Mare. Zona este greu accesibilă şi sălbatică. Există câteva „sălaşuri de vară”, case în care localnicii satelor Ponor şi Federi urcă la păşunat cu animalele. Totuşi, cine campează aici trebuie să ştie că poate dormi la doar câţiva metri distanţă de un urs sau de un lup. În plus, în orice drumeţie, amatorii de trasee montane care vin aici trebuie să fie atenţi la vipere. Mai rău, trasee marcate nu prea există, aşa că, dacă te rătăceşti şi te prinde ploaia… Şi, cel mai important: în Munţii Şureanu nu se ascultă muzică la maximum, nu se ţipă şi nu se lasă pet-uri. Asta, dacă, într-adevăr, peste 10-20 de ani vrem să-i avem la fel de frumoşi ca până acum.