Săptămâna Floriilor, presărată cu ritualuri și datini străvechi, în județ
În săptămâna a șasea din postul Paștelui, cunoscută în popor ca Săptămâna Floriilor, ortodocșii sărbătoresc intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim. Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile Sărbătorilor Pascale, așa-numita Săptămâna Mare, de după cele 40 de zile de post. Însă, în jurul acestei sărbători prememergătoare Paștelui, se leagă o mulțime de datini și obiceiuri străvechi care se mai păstrează în satele mai izolate din județul Hunedoara.
Sărbătoarea Floriilor este strâns legată de obiceiuri străvechi și de ritualuri magice. Această săptămână corespunde cu legenda biblică a Intrării în Ierusalim a Lui Iisus Hristos. Toți creștinii cunosc această poveste, prin care Iisus a intrat triumfal în Ierusalim și a fost întâmpinat de mulțime cu frunze de palmier.
Salcia, considerată ca fiind magică
Ritualul care încă se mai păstrează cu sfințenie în satele hunedorene este acela prin care toți credincioșii merg duminica la biserică și duc cu ei ramuri de salcie pe care preotul le sfințește. Acest ritual provine din vremuri străvechi când se credea că aceste ramuri de salcie aduc bunăstare și sănătate tuturor membrilor familiei. Agricultorii nu seamănă nimic în această perioadă, deoarece se crede că plantele nu vor rodi, ci vor face numai floare. Profesorul și etnologul Marcel Lapteș, de la Centrul de Creație Populară din Deva, susține că salcia este considerată ca fiind un arbore mitic, în jurul acestei sărbători. „În primul rând, oamenii trebuie să știe că în unele sate hunedorene, salcia este considerată, încă, magică, cu puteri vindecătoare. Sărbătoarea Floriilor corespunde cu legenda biblică a întrării Mântuitorului în Ierusalim, iar în credințele populare cu renașterea naturii. Spre exemplu, în satele din Țara Hațegului, credincioșii care vin de la biserică cu acele ramuri de salcie în mână, le agață în poartă pentru sănătate și prosperitate, pentru ca boala și relele să îi ocolească”, susține etnologul hunedorean. În Țara Zarandului, locuitorii satelor puneau și încă mai pun crenguțele de salcie la icoane. „Aduse de la biserică, ele sunt puse la icoane și ținute acolo tot timpul anului pentru sănătate și prosperitatea casei. În satul Bătrâna, un sat izolat din județul nostru, aceste crenguțe se pun în grădinile unde există straturi de ceapă, morcovi și alte legume, pentru o recoltă sănătoasă. În alte localități din județ, femeile obișnuiau să facă o fiertură copiilor suferinzi de boli ale primăverii (n. red.: viroze, alergii), iar aceștia spuneau că «durerea le-a fost luată cu mână»”, povestește Marcel Lapteș.
Fetele nemăritate își pot afla ursitul
Un alt obicei spune că, în Săptămâna Floriilor, fetele nemăritate, merg desculțe prin roua dimineții și culeg plante magice pe care le pun sub pernă pentru a-și visa ursitul. Etnologul Marcel Lapteș susține că sunt încă sate unde această tradiție mai dăinuie încă. „Mă bucur enorm de fiecare dată când văd că în unele sate încă se mai păstrează datini străvechi din moși-strămoși, chiar dacă obiceiul nu e respectat integral, ci doar frânturi din el. Mai sunt sate în Hunedoara, de obicei cele care sunt mai izolate, în care fenomenul de globalizare nu a pătruns încă. Acolo mai sunt fete care, în săptămâna Floriilor, culeg anumite plante pe care le pun sub pernă pentru a-și afla viitorul soț”, mai spune Lapteș.
