glasul-hd.ro Web analytics


Parenting

Deochiul la copii: superstiții și adevăruri

Deochiul: adevăr sau superstiție?

Cât este superstiție și cât este adevăr, în deochi? Să încercăm să ne lămurim împreună.

Simptomele pe care oamenii le asociază cu deochiul implică: dureri mari de cap, căscat și oboseală nejustificată, stare febrilă și transpirație, vomă, amețeală, țiuit în urechi, chiar hemoragie nazală. Orice ar fi provocat-o, starea de rău este reală.

Pentru că nu par să găsească altă explicație, mulți oameni pun această stare de rău pe seama deochiului. Mai ales mămicile. S-ar părea că micuții cad victime mai ușor acestui fenomen, pentru că sunt vulnerabili. Dar ce este deochiul? Practic, este gândul rău al cuiva, aruncat asupra unui om (sau chiar asupra unor vite, recolte și obiecte, se zvonește în popor). Gândul rău este și el o realitate. De fapt, emoția.

Știm fiecare cât de puternice sunt emoțiile de invidie, de ciudă, de frustrare, care ne încearcă uneori. Ele sunt lăuntrice, personale, dar reale. Și pot conduce imediat la gânduri: „Ah, ce copil frumos a făcut! Nici nu-l merită, ca umblă numai după bani și bărbați! Iar eu ma chinui de un an și nu reușesc să rămân gravidă…” / „Ptiu, ți-ai înnoit garderoba! Și mai pleci și-n vacanță, dar la serviciu te plângi că ai datorii!”

Deci, emoțiile și gândurile care stau, aparent, în spatele deochiului, sunt și ele o realitate. Le simțim de obicei ca fiind grele. Unii oameni spun că atunci când gândesc rău despre cineva, parcă „îi arde”, „îi otrăvește”, „îi înrăiește”, „îi roade” sau „îi macină”. Alții mai spun că nu pot scapă de ele, deși recunosc că sunt nocive. Pentru că emoțiile de obicei nu pleacă imediat de la noi, ci stau în noi și ne consumă până când se consuma ele. Ca un băt de chibrit.

Deochiul: magic sau firesc?

Oamenii acordă acestor emoții și gânduri puteri magice. S-ar părea că eu te pot deochia, prin gândurile mele, dacă… și aici intră în scenă acest „dacă”. În popor, se zvonește că te pot deochia, dacă sunt eu un om rău și am niște puteri din naștere. Dacă am ochii verzi sau deschiși la culoare. Dacă te urăsc sau te invidiez foarte tare.

Numai ipoteze. Psihologia ar putea explica una din ele. Dacă emoțiile pe care le simt față de tine (ciuda, frustrarea, invidia) sunt suficient de puternice încât să mă „roadă”, să ma „ardă”, atunci ele te pot atrage și pe tine în raza lor de acțiune.

Pentru că emoțiile mele puternice, sentimentele mele adânci, sunt de fapt vibrații de o anumită frecvență, care atrag unde, pe aceeași lungime de undă. Iar eu te pot „atinge” cu emoțiile mele. Mai ales dacă ele devin gânduri. Dacă le folosesc pe post de combustibil pentru gânduri. Ce sunt gândurile? Un limbaj intern. Gândurile sunt cuvinte. Pe care doar că nu deschid gura să ți le spun în față. Dar le îndrept către tine cu toată forța pe care sinceritatea interzisă le-o dă. Și atunci, se poate ca aceste gânduri să te influențeze măcar în măsura în care ar face-o cuvintele mele.

Deochiul și contaminarea emoțională

Imaginează-ți că m-aș opri și, în locul zâmbetului, ți-as spune verde în față, cu toată ciuda și încruntarea pe care le trăiesc: „Ptiu, cum de tu ai reușit să-ți iei mașină și casă până la vârsta asta, și eu nu, care muncesc ca roaba de ani de zile?! Și ai făcut și-un copil, să te laude lumea ce mama dedicată și femeie perfectă ești!”. Cum te-ai simți? Ai fi probabil șocată și tulburată, iar furia mea ar naște în tine emoții pe măsură. Practic, te-aș contamina cu emoțiile mele nocive.

Ei bine, același lucru se întâmplă și dacă simt, fără să îți vorbesc. Te contaminez. Pentru că gândurile circulă, purtate de emoții: ajung la tine ca informație emoțională și tu devii agitat, tulburat, neliniștit. Însă pentru că nu îți dai seama care este cauza, pentru că nu știi de unde vine către tine informația asta emoțională, creierul tău o respinge. Așa cum organismul respinge un corp străin.

Iar atacul emoțional ricoșează către partea mai slabă din alcătuirea ta: către corp. Somatizezi. Adică trupul tău preia emoțiile și le trăiește el, pentru că trupul este adesea o supapă pentru sentimentele noastre neconștientizate. Este obișnuit să facă asta.

Deochiul: cum să te aperi?

Psihologia nu vine cu un răspuns suficient și incontestabil. Dar îl putem deduce. Ai nevoie să nu mai intri în raza de acțiune a energiilor negative ale altora. Cum? Prin bine. Răul este combătut prin bine. Ortodoxia (care recunoaște fenomenul deochiului) are și o expresie pentru asta: Biruiți răul prin bine.

Dar pentru că nu știi din ce parte va sosi răul, ai nevoie să fii pregătit. Să nutrești pentru toți oamenii sentimente blânde, acceptante, tolerante. Să îi justifici pe cei care se uită urât la tine, amintindu-ți că oamenii sunt ființe fragile și îi atacă pe ceilalți din propria slăbiciune. Ai nevoie să nu te sperii de invidia și de ciuda altora. Să nu te mai lași tulburat.

De ce se crede că bebelușii, copiii sau animalele cad mai ușor victima deochiului? Pentru că ei sunt fără apărare, sunt vulnerabili. Nu au protecție, ei încă nu au abilitatea de a conștientiza multe lucruri. Tu, în schimb, conștientizezi că emoțiile altora te pot răni și poți deci să iei măsuri în acest sens. Dacă vei simți că ai cum să te aperi, nu vei mai fi nesigur și vulnerabil.

Mai departe, psihologia nu prea răzbate. Nu prea știe ce remedii sau prevenții împotriva deochiului să ofere. Cum să mă apar de deochi? Cum să nu mă tulbur? Ce măsuri să iau? Cum să nutresc sentimente blânde, tolerante, pentru toți oamenii?! Psihologia tace. Ortodoxia îndrăznește, în schimb, să răspundă. Și răspunsul este clar, simplu. Prin binecuvântare.

Deochiul și binecuvântarea

Ortodoxia nu îți oferă superstiții, ci gânduri, pe care să le scoți la înaintare ca pe un scut. „Binecuvintează-i pe vrăjmașii tăi…” Binecuvântările nu sunt formule magice. Sunt gânduri pozitive, sănătoase, puse în cuvinte, care să contracareze gândurile nocive de la ceilalți.

Binecuvântările sunt rugăciuni. „Când zic „Doamne Iisuse, miluiește-l și binecuvântează-l pe aproapele meu”, inima mea se încarcă cu energia necreată a Harului și anihilează. Toate blestemele se desfac prin binecuvântare.” (Maica Siluana)

Și tot ortodoxia te asigură că rugăciunea mamei pentru copil este mai puternică decât orice. Ca binecuvântarea mamei (Să fii binecuvântat, dragul mamei!) îl păzește pe copil, încă din burtică și la orice vârstă. Nu scuipatul „Ptiu, să nu te deochi”. Nu amuletele, firele roșii legate la mână sau lănțișorul de aur. Ci rugăciunea mamei pentru copilul ei.

Sursa:www.qbebe.ro

Back to top button
Close
Close