glasul-hd.ro Web analytics


Parenting

Când și cum le vorbim copiilor despre moarte?

Discuția cu copiii despre moarte este o situație cu care majoritatea părinților se confruntă mai devreme sau mai târziu. Deși evităm poate să vorbim despre acest subiect în fața celor mici, moartea este un lucru inevitabil care face parte din viață. Este important să acceptăm acest lucru, acest fapt fiind valabil și în ceea ce îi privește pe copiii noștri.

Ceea ce le spunem copiilor și când hotărâm să le spunem anumite lucruri vor depinde de vârsta lor și de experiența lor de viață, dar și de experiențele și credințele noastre.

Uneori copiii devin conștienți de realitatea morții cu mult timp înainte ca noi să ne dăm seama. Ei văd păsări, animale și insecte moarte și vin în contact cu moartea prin poveștile pe care le citesc, la televizor prin desene animate sau prin jocurile video.

Moartea face parte din viață, prin urmare, la un moment dat, copiii vor realiza acest lucru. Dacă vorbim cu ei, le putem da informații utile, îi putem pregăti emoțional pentru posibilele evenimente traumatizante din familie și îi putem ajuta să înțeleagă diferența dintre realitate și lucrurile pe care le văd la televizor. Prin aducerea acestui fapt în discuție vom încuraja comunicarea și nivelul de încredere al copilului va crește în momentul în care va descoperi că opiniile îi sunt ascultate și acceptate.

Percepția copiilor despre moarte este influențată de doi factori: stadiul de dezvoltare și experiența de viață (incluzând experiența cu mediul înconjurător, experiențe de tip etnic, religios și background-ul cultural din care face parte).

Studiile arată că fiecare copil trece prin diferite stadii de dezvoltare și în funcție de stadiul în care se află, vor putea înțelege mai multe sau mai puține lucruri despre moarte. De exemplu, copiii preșcolari văd moartea ca fiind reversibilă, temporară și impersonală, experiența lor fiind legată de desenele animate în care personajele revin miraculos la viață după ce suferă diverse traumatisme mortale. [4]

Între 5 și 9 ani majoritatea copiilor încep să realizeze că moartea este un lucru final și ireversibil și că toate lucrurile vii vor muri la un moment dat. Dar cu toate acestea, nu văd încă moartea ca fiind ceva personal. În mintea copilului este întipărită ideea că persoana sa va scăpa cumva de acest eveniment. În acest stadiu, copiii atribuie diferite însușiri morții. O pot asocia diverselor imagini precum schelete sau îngeri, unii copii având și coșmaruri în care apar aceste imagini.

Începând cu vârsta de 10 ani până la vârsta adolescenței, copilul începe să realizeze că moartea este ireversibilă, că toate lucrurile vii mor la un moment dat și că acest lucru li se va întâmpla și lor cândva. Adolescenții sunt de foarte multe ori preocupați de sensul vieții și mulți dintre ei reacționează față de frica de moarte adoptând atitudini riscante și experimentând diverse lucruri care să-i ajute în confruntarea cu frica de moarte și care să le dea senzația de control asupra vieții.

Cum explicăm copiilor moartea?

Unii copii încep să pună întrebări despre moarte încă de la vârsta de 3 ani. Alții pot să nu fie foarte afectați de moartea unui bunic, dar în schimb să fie traumatizați de moartea unui animal de casă. Foarte mulți copii pot să nici nu menționeze subiectul, dar să îl aducă în discuție atunci când se joacă.

Indiferent de modul în care copilul își exprimă sentimentele față de moarte, adulții trebuie să fie acolo să îl asculte și să îi accepte punctul de vedere. O discuție despre moarte cu un preșcolar poate fi foarte dificilă, acesta necesitând explicații simple și scurte. Ajută foarte mult folosirea exemplelor complete precum: „Atunci când mor, oamenii nu mai respiră/vorbesc/gândesc sau simt. În momentul în care un câine moare, acesta nu va mai alerga sau lătra. Florile care mor nu mai cresc și nu mai înfloresc”.

Unii copii continuă discuția punând și mai multe întrebări, în timp ce alții reflectă asupra celor auzite și pot reveni cu întrebări mai târziu. Important este să ne asigurăm că mesajul nostru a fost înțeles și că nu s-au creat confuzii. Durează în general mai mult timp până când copilul își însușește mesajul complet. Un copil căruia i s-a explicat faptul că unchiul său a murit poate întreba în continuare de ce este tristă mătușa sa. În acest caz trebuie să i se explice reluând informațiile anterioare: „Mătușa ta este tristă pentru că unchiul tău a murit. Plânge pentru că îi este foarte dor de el. Cu toții suntem triști când moare cineva apropiat”.

Mulți copii, înțelegând că moartea înseamnă separarea de cei dragi, vor întreba părintele: „Dar tu când vei muri?” Răspunsul la această întrebare este foarte dificil de dat, deoarece gândul separări de părinte poate fi înfricoșător, iar copilul trebuie să se simtă în continuare în siguranță. Un răspuns adecvat ar putea să înceapă cu întrebarea: „Ești îngrijorat că nu voi mai fi aici să am grijă de tine?”, urmat de „Nu mă aștept să mor decât peste mult timp. Îmi doresc să fiu aici să am grijă de tine atât timp cât vei avea nevoie de mine. Dar, dacă mama și tata nu vor mai fi, sunt o mulțime de oameni care pot să aibă grijă de tine ca mătușa X, unchiul Y etc.”. O problemă care poate să apară legat de credințele copiilor despre moarte, este confuzia acesteia cu somnul, deoarece îi aud pe adulți folosind expresii ca „odihnească-se în pace”, prin urmare pot deveni speriați de ideea de somn. De asemenea, când se vorbește despre cineva care a murit folosind cuvintele „a plecat în lumea de dincolo”, copiii pot deveni speriați de orice eventuală despărțire, chiar de scurtă durată de cei dragi. Prin urmare, este indicat ca părinții să evite folosirea expresiilor de acest gen în prezența copiilor, mai ales la vârstă preșcolară, pentru a evita astfel de confuzii. Dacă le povestim copiilor faptul că boala poate duce la moarte trebuie să fim foarte precauți, deoarece copiii mai mici nu pot să diferențieze o boală temporară de o boală fatală, iar afecțiunile minore îi pot speria. De aceea trebuie să precizăm că o boală foarte gravă poate duce la moarte, dar că în general ne facem bine după ce ne îmbolnăvim.

O altă generalizare pe care o facem frecvent este asocierea morții cu vârsta înaintată. Este de dorit să evităm această asociere deoarece copiii pot deveni foarte confuzi în momentul în care își dau seama că și oamenii tineri mor.

Back to top button
Close
Close