Baade Klaus, neamţul de la poalele muntelui Găina
Un neamţ a descoperit fericirea şi libertatea absolută în cătunul Ruseşti din comuna Bulzeşti, judeţul Hunedoara. Klaus Baade este un cetăţean german care a ajuns prima dată în România la începutul anilor ’90. Şi-a cumpărat o casă la poalele muntelui Găina şi de atunci trăieşte printre moţi îndurând greutăţile iernii şi bucurându-se de frumuseţea verilor blânde din Apuseni.
În Ruseşti nu se poate ajunge iarna decât pe jos sau cu sania trasă de cai. Cătunul este format din câteva zeci de case împrăştiate pe culmile dealurilor de la poalele muntelui Găina. Aici nu mai trăiesc decât 17 oameni, majoritatea trecuţi de 65 de ani. Printre moţii din Ruseşti, asimilat deja de localnici, trăieşte de peste 10 ani Klaus Baade, un neamţ care s-a îndrăgostit de liniştea, aerul, peisajul şi nu în ultimul rând de oamenii de la poalele muntelui Găina.
“Aicea bate inima mea”
Klaus este oricând bucuros de oaspeţi, chiar şi când zăpada este cât gardul şi cu atât mai mult cu cât aceştia sunt prieteni vechi de peste 15 ani, când a ajuns prima dată în Brad. Iarna este grea în Apuseni dar gospodarii au provizii să reziste până la primăvară. Totuşi un pachet de ţigări şi câteva beri sunt cadouri binevenite, care “dezleagă” limbile şi fac să curgă şuvoaiele de amintiri.
“Neamţu” – cum îi spun vecinii, a cumpărat prima casă la Ruseşti în urmă cu 15 ani. Era o căsuţă de lemn acoperită cu paie. A făcut clacă cu vecinii şi i-a reparat acoperişul. Urca în acea perioadă de câteva ori pe an la proprietatea lui din Apuseni, pentru că muncea încă în Germania. Dar vacanţele le petrecea la Ruseşti. “Aici e aer curat, e linişte, nu avem vecini cum sunt în Germania, casă lângă casă. Aici avem vecini cu care ne ajutăm unul pe altul. Aşa ceva în Germania nu există”, explică Klaus motivul pentru care este atras de cătunul din Apuseni. Obişnuieşte să spună, privind pe geam spre platoul Găinii: “Aicea bate inima mea”.
Origini româneşti sau doar coincidenţă
“Numele meu, Baade, este specific în Austro – Ungaria, respectiv Transilvania. Ce este un Bade. Un om care umblă cu animalele în munte, care are grijă de ele. Sau un înţelept la care vine toată lumea să întrebe cum să facă ceva. Sau un frate mai mare. Şi în cântece se spune <<bade, dragul meu>>… În Germania, cu numele Baade sunt maxim 15 – 16 familii”, povesteşte Klaus încercând să-şi găsească origini româneşti în arborele genealogic.
În ultimii 10 ani “Neamţul” s-a mutat la Ruseşti şi merge din ce în ce mai rar în Germania. Practic casa lui este în cătunul comunei Bulzeşti. “Eu am mama şi doi fraţi în Germania. Am foarte mult prieteni acolo, dar după ce am respirat aerul de aici, din zona asta, m-am simţit ca după un drog. Eu sunt drogat cu aerul ăsta minunat, cu oamenii, cu vinarsul de aicea”, povesteşte Klaus.
De 18 ani, îndrăgostit de Apuseni
Klaus îşi aduce aminte întotdeauna cu plăcere de prima lui călătorie în România, de prietenii pe care a reuşit să şi-i facă foarte repede în Brad şi de prima lui drumeţie în Ruseşti, care avea să-i schimbe radical viaţa. “În urmă cu 18 ani, am avut în Germania un prieten bun, Dan Bulz. El a cumpărat o maşină şi m-a rugat să-l ajut să o aducă în România. Nici măcar nu ştiam în ce colţ din Europa e România. Am venit prin Cehia, Slovacia şi Ungaria spre România. După graniţă am văzut România, o ţară cu 100 de ani în urma Germaniei. Am ajuns la Brad şi am văzut o lume primitivă, care m-a mirat. Cunoşteam doar două cuvinte româneşti, bere şi vodcă. Am fost fascinat de simplitatea de aici. De oamenii care deşi săraci erau primitori. Cumva sufletul meu a avut o chemare. Ceva din mine mi-a spus că aici trebuie să mă stabilesc. Asta a fost în urmă cu 18 ani. Cu alt prieten, Tibi Glava, am urcat într-o iarnă aici la Ruseşti. Am văzut o casă de lemn acoperită cu paie. Am cumpărat-o şi asta e povestea”, relatează Klaus. După cinci ani de la prima investiţie, Neamţu’ şi-a cumpărat o casă mai trainică din lemn din care nu vrea să se mai mute niciodată.
