Maica Leontina prevăzătoare în faţa farmecelor
Noaptea de ajun a zilei Sfântului Andrei poartă o încărcătură mistică, fiind considerată încă din bătrâni ca fiind momentul propice de a face vrăji, farmece şi descântece. Tradiţiile s-au pierdut odată cu timpul şi puţini mai sunt cei care se pregătesc în ajunul sărbătorii de întâlnirea cu strigoii sau lupii în noaptea “primului chemat la apostolie” .
În inima ţării Pădurenilor, tradiţiile populare sunt încă păstrate de câţiva bătrîni, probabil ultimii martori ai unor vremuri apuse. O bătrânică adusă de spate, maica Leontina, freacă de zor tocurile uşii casei bătrâneşti cu usturoi. “E o vorbă din bătrâni că bântuie strigoii. Apăi mirosul de ai ( usturoi n.red) îi ţine departe şi îi apără pe toţi de rele. Şi lupii sunt mai sprinteni în noaptea astea şi li se dezleagă limba şi vorbesc cu grai de om. Taine teribile află cei care îi ascultă, dar despre ei se zice că mor mai repede decât le e sorocul”, şopteşte maica Leontina. “Zice-se tot din bătrâni că strigoii şi moroii vin să-şi facă cuib în vatră şi răscolec cămara de merinde. Şi răutatea lor e mult mai aprigă, strică taurii şi fură sporul vitelor. Aşa că-i musai ca şi ele să fie primenite de cu seara, să stea departe toate cele rele”, continuă bătrânica să ne împărtăşească câte puţin din orânduielile premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei. Vaca a vândut-o la nişte cujeri în urmă doi ani iar singurele vietăţi din bătătură sunt câteva găini ce s-au cuibărit în podul casei şi o capră gârbovită.
După ce a terminat de ait tocăria, fântâna şi “odaia” caprei bătrâna intră grăbită în casă de unde se întoarce cu câteva coji de pită uscată. “E mâncare pentru moroi. V-am spus că răscolesc cămara după bucături. Dacă le laşi pe tindă se feresc să intre”, ne explică maica Leontina, citind nedumerirea pe chipurile noastre. “Apăi haide de intraţi că vi-o fi frig”, ne spune bătrâna. Soarele stă apună pe culmea unui deal, iar noaptea “cea mai bună pentru farmece” se aşterne peste cătunul din inima ţării Pădurenilor.
“Făcutu’ cu ulcica i-a adus ursitul”
De dezlegat de dragoste numai are cui să facă. I-a făcut ultima dată nepoatei, iar acum e la casa ei. Descântecul din noaptea Sfântului Andrei i-a scos ursitul în cale, după farmecele Leontinei. “Făcutul cu ulcica i-a adus Doiniţei ursitul. Abia după doi ani şi două farmece i-a ieşit în cale. Prima oară, i-a zărit chipul în oglindă, în noaptea de Sânt Andrei, după care l-a visat la Bobotează, dar nu s-a arătat în acel an. A văzut un flăcău cu mustăcioară şi ochii de smarald şi apăi cum i-o fost chipul din oglindă, aşa-i asemănarea lui”. Tactică străveche, uitatul în oglindă se face la miez de noapte. Fata nemăritată, complet dezbrăcată, cu două lumânări în mână se aşează între două oglinzi şi încearcă să desluşeacă în “cea din dos” scene de viaţă şi de viitor. “Abia al doilea an şi-a întâlnit ursitul. După ce l-a vazut i-am făcut descântec să se lege de ea. Am întors la vatra sobei o ulcică de pământ. Musai să fie nespurcată (nefolosită n.red), că de e, mai rău îl duce departe”, povesteşte maica Leontina. Pe ulcica întoarsă pe cenuşă se lasă să pâlpâie câţiva cărbuni, după care o roteşte în sensul acelor de ceaşornic şi îngână un descântec. Bătrâna spune că aşa se cheamă “sortitul la fata nemăritată şi se leagă de dragoste”.
Ne aşteaptă iarnă lungă şi geroasă
Nepoata şi-a găsit ursitul, iar alte fete nemăritate nu au mai trecut pragul bordeiului Leontinei. Cu toate astea, păstrează cu sfiinţenie tradiţia pe care a învăţat-o de la moaşa sa, şi nu e an să nu ducă în pod 12 cepe “sănătoase”. Fiecare reprezintă câte o lună din an şi rămân acolo până la Crăciun. “Şi după cum e ceapa, aşa sunt şi lunile anului. Care ceapă se strică, înseamnă că e lună ploioase şi cu grindină. Ceapa care a încolţit înseamnă lună bună pentru rodu’ câmpului”, ne luminează maica Leontina. Şi cum afară luna nouă e cât un spic de grâu, maica Leontina spune zgribulită ca va fi iarnă lungă şi geroasă dar fără omăt mare.
