Povestea unui “stâlp” de restaurant. Papanaşii ca artă. La Băiatu, ca “la mama” acasă

Papanaşii şi gulaşul servite la localul amenajat într-un garaj din cartierul devean “Micul Dalas” ar putea fi brandul municipiului lângă celebrul castel. Fără să aibă pretenţii de lux, “La Băiatu’” este un local primitor, cu preţuri corecte.

Localul deschis printre clădirile din cartierul “Micul Dalas” se vrea mai degrabă un bistro de cartier, decât un restaurant cu fiţe. În interior atmosfera primitoare, chiar boemă, este completată de căldura cu care îşi întâmpină clienţii ospătăriţa, o doamnă trecută de prima tinereţe, familiară dar nu agasantă.

Ciorbele, greu de ales

Vechiul garaj în care “Băiatu’” şi-a început afacerea a fost extins şi modernizat. Intrarea în local se face pe o scară monumentală. În local miroase puţin a mâncare, dar nu mai mult decât în bucătăria bunicii. Mobilierul nu este cu pretenţii, şi nici pe mese nu tronează pahare de vin lăsate pradă prafului. Aranjamentul interior sugerează un local ieftin. Aveam să ne lămurim după mai puţin de o oră că în bistroul din “Micul Dalas”, ieftin nu înseamnă rabat de la calitate. Meniul este unul bogat dar nu sofisticat. Specialităţile care sar în ochi sunt în general din bucătăria ungurească, semn că bucătăreasa este de origine maghiară. Suntem pentru prima dată puşi în încurcătură. Pe lista de bucate – ciorbele de burtă, gulaş, fasole cu afumătură sau de văcuţă. Zâmbetul profesional al doamnei care ne serveşte şi felul cum prezintă sortimentele de ciorbă ne fac alegerea şi mai grea. Până la urmă ciorba de burtă şi gulaşul înving, cu promisiunea că data viitoare sigur vom încerca altceva. Cum am văzut în faţă castronul cu ciorba fierbinte şi picantă am înţeles de ce este renumit în Deva gulaşul de la “Băiatu’”.

Continuă festinul unguresc

După porţiile mari de ciorbă de burtă şi gulaş, felul al doilea a fost o adevărată provocare. Şniţelul “a la Bogdan” şi Papricaşul cu găluşte ne-au provocat frustrări serioase. NU am mai putut mânca pe cât ne-am fi dorit. În farfurii avem cartofii prăjiţi autentici, nu semipreparaţi, şi găluşte de făină tradiţionale în bucătăria ungurească. Papricaşul din pulpe superioare de pui este bine condimentat. Iar porţiile ar putea să “dovedească” şi un cosaş. Nu mâncăm tot din farfurie spre dezamăgirea doamnei simpatice care ne-a servit. Lăsăm loc şi pentru vedeta localului, papanaşul.

Papanaş pentru uriaşi

O jumătate de porţie de papanaşi ar putea sătura un uriaş. Mai ales dacă în prealabil, ar fi savurat ciorbele şi papricaşul făcut ca la “mama acasă”. Am înţeles de ce mulţi clienţi postează pe reţelele de socializare poze cu papanaşii de la “Băiatu”. Cu un efort uriaş am topit bucata uriaşă de papanaş, înecat în sos de ciocolată asortat cu smântână acrişoartă şi cu un gem de fructe. Cu greu am reuşit să ne ridicăm de la masă şi să ne rostogolim spre ieşire. După ce în prealabil am plătit un preţ decent pentru o masă copioasă. Şi culmea! Am primit bon fiscal!