Povestea unui “stâlp” de restaurant. La “Rustic” doar decorul e tradiţional. Un prânz ratat dar “fiscalizat”
Restaurantul “Rustic” din Hunedoara încearcă încă de la intrare să-şi convingă clienţii că numele nu este ales întâmplător. Aranjamentul interior abundă de obiecte artizanale, multe dintre ele autentice. Farfuriile suport din porţelan alb puse pe mese contrastează puţin cu “rusticul” de pe pereţi. Nici din meniu nu se “revarsă” rusticul, bucătăria tradiţională, prezentă printre foile listei de bucate, este combinată cu cea internaţională.
Atmosferă cosmopolită la “Rustic”
Muzica din local este la un nivel tocmai bun pentru a fi ascultată în timpul unei conversaţii. Sunetele care se “scurg” din difuzoare nu au nicio legătură cu ideea de tradiţional, dar “gâdilă” în mod plăcut urechile. Vinurile din podgorii de calitate se pot asorta foarte bine cu melodiile la o discuţie în timpul căreia mesenii nu sunt nevoiţi să ridice nivelul vocii ca să acopere muzica ambientală. Încercăm la primul fel ceva rustic, o ciorbă de fasole cu afumătură. Banal! Ciorba nu iese în evidenţă cu nimic. Afumătura, de fapt nişte bucăţele de şuncă, pare mai degrabă un cauciuc moale decât carne de porc. Totuşi ciorba de fasole poate fi recomandată ca un pretext pentru ceapa roşie, foarte aromată şi dulce, pe care am primit-o în “kitul” de prezentare a primului fel.
Kievskaia “originală”
Pentru al doilea fel de mâncare ne încumetăm să încercăm un produs tradiţional şi ceva mai “slav”. Comandăm o tochitură moldovenească şi “Kievskaia” de pui, cu cartofi piure. Tochitura poate fi recomandată cu căldură prietenilor, chiar dacă mămăliga de sub amestecul de cărneturi şi cârnaţi era cam rece. În schimb, ceea ce restaurantul “Rustic” vinde sub numele de “Kievskaia” nu are nicio legătură cu produsul cunoscut în lume sub această denumire. “Kievskaia” în varianta “rustic” este de fapt un rulou din piept de pui umplut cu caşcaval, şuncă şi ardei roşu, care se apropie mai repede de Gordon Bleu, decât de tradiţionalul produs ucrainean. Bucătarii rustici din Hunedoara spun că acest produs este de fapt o bijuterie culinară. În pieptul de pui bine bătut se pune o bucată mare de unt, pătrunjel şi puţină ceapă verde, se rulează cu grijă pentru ca untul să nu iasă din interior când se va topi. Apoi se dă prin ou cu făină şi pesmet şi se prăjeşte în ulei încins. Toată şmecheria este că untul care se topeşte şi se înfierbântă va coace din interior bucata de piept de pui. Un “Kievskaia” fals nici nu se putea servi altfel decât alături de un piure la fel de fals, care semăna din punct de vedere al consistenţei cu un chit de rosturi folosit la finisarea faianţei. Cartofii nu există în bucătăria “rustică” când vine vorba despre banalul piure, fiind mult mai uşor de folosit fulgii de “crumpiri”.
Desert mult şi… mult
Dacă veţi comanda papanaşi cu brânză la desert trebuie să aveţi foarte multă răbdare. Pentru că brânza este greu de găsit în cele două “monstruozităţi” de cocă prăjită într-un ulei care a “văzut multe” la viaţa lui. Gustul papanaşilor este influenţat nu numai de topingul de ciocolată în care au fost înecaţi şi de dulceaţa de pe ei, ci şi de “istoria” uleiului în care au fost prăjiţi. Clătitele cu brânză şi stafide salvează un prânz aproape compromis din punct de vedere gastronomic. O surpriză plăcută la finalul mesei. După ce am aşteptat destul de mult, ca să mai treacă cineva pe la masă, să putem “finaliza” socotelile cu ospătarul, am primit bon fiscal fără măcar să cerem. În Hunedoara evaziunea nu se simte prea bine.
