Pupături, religie şi naţionalism sau “Ce mai scriu bloggerii”

împotriva Pupăcioşilor. “Nu mă mai pupaţi!”, scria Răzvan Baciu, fondatorul site-ului TraficTube.ro, pe blogul personal (RazvanBB.ro), în urmă cu vreo trei ani.
“Nu-mi place să fiu pupat de rude, prieteni şi cunoscuţi. Nu simt nimic dincolo de o uşoară stânjeneală. Putem să ne-ntâlnim şi să ne bucurăm de asta fără să ne apropiem feţele şi să facem ţoc ţoc. Nu mă interesează nici parfumul vostru şi nici eventualul strat de fond de ten care se lipeşte de faţa mea. Pupatul este pentru soţie şi copii. Părinţii, de exemplu, au voie să te pupe. Eşti minunea lor şi oricum te-au pupat de mic de ţi-a ieşit pe nas.
Iar pupatul pe obraz între bărbaţi? Mă scuzaţi… dar chiar nu… nu-l suport. Nici chiar de ziua mea. Spune-mi la mulţi ani, strânge-mi mâna şi bea o bere cu mine. Dar nu mă pupa!”.
Nici fetele nu sunt chiar toate dornice de pupături. Liliana Ianculescu ­(Lilisor.net) zicea aşa: “Am o pro­blemă mare cu pupăturile pe obraz, ­indiferent de persoana străină de la care vin. Am un cerc restrâns de persoane pe care le pup pentru că fie sunt obligată de circumstanţele sociale (diverse rude – excepţie face familia apropiată), fie pentru că sunt persoanele dragi mie şi în care am încredere.
Aşa că mereu încerc să mă feresc de pupăturile de rigoare care apar atunci când sunt în grupuri de multe femei sau la ­diverse evenimente. Acum, serios, câţi bărbaţi aţi văzut să vină să vă pupe pe obraz ca salut?! Eventual numai prietenii foarte apropiaţi şi indivizii care te-ar … dar n-au curaj să ţi-o spună”.
Uff, câtă înverşunare! Dar nu-i nimic, că vine Andreea Ursu (TomataCuScu­fita.com) şi face ordine: “Când Lili scria despre asta, dacă m-aş fi pus imediat să scriu şi eu, aş fi avut ce. Acuma, pot rezuma toată peroraţia la o singură frază: îmi place forma asta de salut şi sunt adepta ei. Nu mă deranjează să mă pup cu fetele când mă întâlnesc şi nici cu băieţii pe care nu i-am văzut de-o căruţă de vreme”.
După cum vedeţi, “câte bordeie, atâtea obiceie”. Morala: nu pupaţi pe nimeni pe obraz dacă vă fixează cu o privire pătrunzătoare sau dacă se dă, speriat, la o parte atunci când vă apropiaţi.
Să mai spună cineva că bloggerii nu sunt sociabili!

Pierdut Religie, o declar nulă. Un articol scris de timişoreanca Oltea Zambori (Nebuloasa.info) a fost foarte răspândit în reţelele de socializare: “Mi-aţi ucis Dumnezeul!”.
“Şi m-aţi lăsat fără de credinţă. Pentru că e o ruşine în ziua de azi să zici că eşti credincios, te blastămă toată lumea că din cauza ta şi a celor ca tine au ajuns spitalele să fie dărâmate, închise sau fără antinevralgic. Că din cauza ta şi a celor ca tine n-avem transport şcolar pentru copiii care trebuie să se trezească cu noaptea în cap şi să meargă la şcoală, 40 de bucăţi într-un microbuz de 16 locuri. Salariile profesorilor sunt jalnice şi rămânem fără medici care să stea să se zbată într-un noroi atât de mare şi care-i obligă să ceară bani de la pacienţi.
Daţi 540 de milioane de euro pentru nişte stabilimente întotdeauna reci, cu nişte popi în loc de preoţi, cu apa de botez întotdeauna prea rece pentru bucata de om care se pregăteşte să se creştineze, cu smerenie de faţadă, cu aplecări de trup şi cap din care se iţeşte câte un ochi care caută să iscodească încontinuu.
Dumnezeul meu, ăla pe care îl ştiu şi îl port în suflet, nu vrea catedrale opulente şi nici tablou pe zidul chinezesc. Unde e smerenia aia de care vorbiţi şi pe care o cântaţi? Unde e lipsa păcatului de a lua de la gura aproapelui tău? Oamenii mor de foame şi de frig prin spitale şi voi, idio­ţilor, daţi bani să faceţi casă poleită cu aur pentru un Dumnezeu care nu există. Nu aşa cum îl văd ei. […] Mi-aţi ucis Dumnezeul, băi, parlamentarii lu’ peşte, şi m-aţi făcut să-mi ţin credinţa sub lacăt, ca pe vremea comuniştilor. Pe vremea aia, dacă erai credincios, te băgau la pârnaie, acum te linşează bolnavii de cancer care mor din cauza ta, un credincios, că n-au o şansă la viaţă”.
Construcţiei care va beneficia de o finanţare de 540 de milioane de euro din bugetul României i s-a mai spus şi ­“Catedrala mântuirii ­neamului prost”. N-o să-i contrazic pe cei care au venit cu acest nume. Vreau să vă spun doar că Sagrada Familia, catedrala din Barcelona, a cărei construcţie a început-o Antoni Gaudí în urmă cu 130 de ani, încă este neterminată. Cu toate astea, sute de turişti o vizitează în fiecare zi, iar banii strânşi din donaţii, din taxele de vizitare şi din vânzarea suvenirurilor în micul magazin din incinta bisericii sunt folosiţi pentru a continua lucrările. Nu se ia de la gura bolnavilor, nu se închid şcoli sau spitale, nu se alocă sume uriaşe din bugetul Spaniei pentru a construi una dintre cele mai cunoscute biserici din lume.
Oare parlamentarii români, dacă tot se plimbă prin Europa pe banii noştri, nu or fi vizitat niciodată Sagrada Familia? Nu le-o fi spus nimeni că nu-i corect să iei de la săraci şi să le dai bogaţilor?

Naţionalişti de ocazie. “Orice român de rând îşi bagă şi îşi scoate în ea de ţară, în ea de România, nu puţini sunt cei care spun că gata, le-a ajuns, la vară pleacă afară. Mulţi au şi făcut-o, de aia am rămas doar 19 milioane”, zice Ionuţ Bunescu (IonutBunescu.ro).
“La fel de mulţi sunt cei care se scutură pe ea de naţie, însă, în acelaşi timp, vor «o ţară ca afară». Îi idolatrizează pe americani, dar sunt cu adevărat români doar când joacă naţionala de fotbal şi de 1 Decembrie, atunci când câţiva mai ­arborează câte-un drapel pe la geam ori la maşină.
Scriu aceste rânduri pentru că m-am ­enervat atât de tare când, după finala Top Chef, s-au găsit iar unii să se vaite că, of, Doamne, un italian a câştigat Top Chef ROMÂNIA! Asta după ce, bineînţeles, în finala de la Vocea României au ajuns un ungur şi o negresă. Dezastru naţional, ­incredibil, şoc, vezi aici! De parcă ei n-ar avea cetăţenie română şi n-ar vorbi ­perfect limba, de parcă premiile ar fi plătite de la stat”.