Evitaţi Germania, spitalele româneşti şi centrul vechi al capitalei

Denisa Bârgău

10 motive să nu vă mutaţi în Germania. Românca Monica Pusc, care locuieşte de câţiva ani în Germania, a scris pe blogul său, moniques-blog.de, un pamflet intitulat “10 motive să nu vă mutaţi în Germania”. Departe de ea gândul să îi ţină departe de ţara ei adoptivă pe românii care fac Vestul de ruşine, fata a vrut doar să ne arate de ce Germania poate fi o destinaţie “imposibilă” pentru noi, ăştia care am rămas să stingem lumina. Am ales doar şapte dintre ele, articolul integral îl puteţi citi pe blogul Monicăi.
“Limba este absolut insuportabilă! Mark Twain a scris chiar şi un eseu despre torturile prin care trece un învăţăcel
Vremea. Anul are patru anotimpuri, Germania are doar două: frig şi cald. Și când e cald, tot frig e.
Am ajuns la concluzia că există o corelaţie între eficacitatea nemţească şi vremea urâtă. Când ai 20 de zile de soare pe an, ori munceşti, ori te holbezi la pereţi. ­Ghiciţi ce alege majoritatea lumii?
Birocraţia nemţească este exemplu clar că se pot crea locuri de muncă dacă ­complici îndeajuns sistemul.
Doctorii prescriu mai mereu medicamente homeopatice; doar când bat cu pumnul în masă, primesc chestii serioase. Domnilor, eu nu plătesc 80 de euro pe lună plus alte costuri trase din salariu ca să înghit zahăr!
Germania are neo-nazişti. Dacă românii sunt uneori raşisti, cuvintele care ies din gura neo-naziştilor sunt mult mai jignitoare şi rănesc mult mai adânc. Și culmea, chiar se mândresc cu asta!
Majoritatea nemţoaicelor sunt sclifosite, pretenţioase, bolnăvicioase, foarte reci şi urâte. De aia înfloreşte industria ­cosmetică! Și nici băieţii nu sunt cu mult mai prejos, majoritatea sunt copilul lu’ mama până la 25, apoi vor să petreacă şi pe la 30 se aşează la casa lor.
Aici legumele şi fructele din grădină de la ţărani se numesc BIO şi costă de cinci ori mai mult. Și oricum nu o să găsiţi ­niciodată fructe cu adevărat bune şi ieftine, nici în mijlocul verii. Singurele fructe care cresc la nemţi sunt prunele şi merele. Atât”.

Hrană pentru bolnavi? “Aşa arată mâncarea pe care a primit-o un ­prieten ajuns în spitalul din Petroşani, după ce s-a lovit pe pârtia de la Straja”, îşi începe albaiulianul Andrei Dobra un articol de pe blogul Makavelis.com.
“O bucată de pâine nefeliată pe care i s-a pus, direct de pe cuţit, nişte pateu şi nişte margarină. Copile, asta e mâncarea ta.
Nu vreau să reiau subiectul cu bisericile tot mai multe şi sutele de milioane ce se duc la catedrala mânturirii neamului, dar să mă ia dracu’ dacă avem logică în ţara asta. Cu 100 de milioane de euro, cât încasează BOR în 6 luni de activitate, putem să punem la punct cinci spitale româneşti. Pentru că până să ajungi la Doamne-Doamne, ca să te joci cu ponei în pădurice, cred că ai nevoie de nişte ajutor medical.
Medicul de gardă de la spitalul din ­Petroşani n-a vrut să meargă duminică noapte ca să vadă de prietenul meu, pentru că a fost la ski, simţea nevoia să doarmă, săracu’. Acasă, în patul lui moale, nu la spital. Noroc cu nişte intervenţii din Spania, via alt medic din alt oraş, care l-a sunat pe ăla în miez de noapte să meargă şi să vadă de pacient. Adica doar să-şi facă meseria. Dacă eşti sărac, n-ai pile şi ajungi să te îmbolnăveşti, o să mori, că nu vede nimeni de tine, că nu-s bani, nu-i interes, sistemul e bolnav”.
Bloggerul Andrei Cişmaru ne prezintă, pe ­andreicismaru.ro, crâmpeie din viaţa în Bucureşti. Din păcate, nu e nimic amuzant în tot textul său, e doar trista ­realitate.
“Azi dimineaţă un băiat a fost omorât în bătaie de un altul în centrul vechi al capitalei. Violenţele sunt din ce în ce mai dese acolo, fie între diverşi indivizi, fie între clienţi şi bodyguarzi. Povestea tipului omorât azi e cu atât mai tragică cu cât s-a petrecut la 10 metri de secţia de poliţie. Pentru cei ce nu sunt din Bucureşti, în centrul vechi există o secţie destinată asigurării ordinii în zonă şi chiar aşa se cheamă: Secţia de poliţie a centrului vechi! Secţia asta a mai fost implicată în scandaluri, nu mai departe de vreo lună fiind ultimul caz ieşit în public.
Întâmplarea face ca pe la 5 jumate să trec fix prin zonă, mergând spre un taxi. Am văzut duba de SMURD pe stradă, aproape de secţia de poliţie, nici un poliţist lângă şi m-am gândit că e vreun băiat care a exagerat cu paharul şi are nevoie de asistenţă. Aproape de splai, la shaorma Dristor în faţă, mega bătaie. Mulţi băieţi contra nişte gorile de la BGS şi parcă vreo 2 shaormari de acolo. Scandal, chiuituri, fluierături, picioare, pumni… bătaie regulamentară, nu copilărie.
Ajung în staţia de taxiuri şi prima maşină parcată era un Logan de poliţie. Îi fac semn celui care stătea în dreapta că mai sus se lasă cu bătaie mare şi poate ar ­trebui să intervină sau ceva. Deschide omul uşa, se ridică cu un sictir de nu trece nici cu lămâie, îşi pune graţios chipiul pe cap şi mă întreabă de sus: Ce vrei, mă? Îi repet că mai sus se bat unii şi poate ar trebui să intervină, omul se uită spre ­bătaie şi pleacă cu greu încolo. După el, ies din maşină încă doi poliţişti şi fug spre locul conflagraţiei. Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat, am urcat în taxi şi am plecat.
Acum stau eu şi mă întreb, dacă un om este omorât în faţa secţiei de poliţie, nişte oameni se bat de se toacă în plină stradă şi poliţia stă în maşină la palavre, de ce mai scrie pe maşinile de poliţie siguranţă şi încredere? Şi mă mai întreb de ce şefii poliţiei nu suplimentează numărul de poliţişti pentru centru în timpul weekendului, când se ştie că e ticsit? Câţi oameni trebuie să mai fie bătuţi sau omorâţi până vom putea să ne simţim în siguranţă în centru?”.