glasul-hd.ro Web analytics

Comunitate

Sfântul Iuda, cinstit în satele hunedorene

O divinitate importantă în panteonul românesc, respectată în satul tradițional ca etapă importantă a verii, este Sfântul Iuda, sărbătorit în calendarul ortodox la dată fixă, în 19 iunie

Etnologul hunedorean Marcel Lapteș consideră că, în miezul verii agrare, era firesc ca în mentalul țărănesc să apară contopiri cu divinitățile specifice ale ploilor distructive, ale fulgerelor și trăsnetelor, și chiar ale cutremurelor, iar Sfântul Iuda este una din aceste divinități cu un caracter malefic, probabil confundat cu un alt Iuda, vânzătorul lui Iisus, trădător prin excelență.
“În unele legende apocrife, Iuda apare ca legat de axul pământului, la stâlpul de susținere, apărând astfel întreaga lume de toate fenomenele meteorologice distructive. Ca și Vartolomeu’ grâului, preponderent la pădurenii Hunedoarei, acest sfânt agrar era la mare cinste în satele noastre, în timpul mai vechi, mai ales în cele din câmpie, de pe Valea Mureșului. Astfel, în satul Bobâlna, comuna Rapolt, până aproape de zilele noastre, preoții ce slujeau la biserică sfătuia oamenii să aibă grijă de Sfântul Iuda «să-l țină pentru paza la holde împotriva grindinei», cum spuneau bătrânii din sat. Relevantă mi se pare și o povestioară auzită de noi la Bacea, comuna Ilia, cu privire la răzbunarea sfântului justițiar împotriva celor ce lucrau în această zi. Iată ce ne zicea moșul Marcu: «Io am săpat în zâua de Iudă. Alt om o avut locuri de porumb răzăraș (apropiat – n.n.) cu al meu, acela n-o săpat în aia zâuă. Mai câte niște zâle o venit o grindină cu potop de gheață … pe-al meu l-o fărâmat, da’ la vecinu’ a rămas neatins»”, a consemnat Marcel Lapteș în lucrarea “Anotimpuri magico-religioase”.

“Cine lucra oarece era lovit de nebuneală”

În 19 iunie, sătenii din Ohaba și Teiu, comuna Lăpugiu de Jos, nu obișnuiau să lucreze, crezând că sfântul le va trimite cutremure și surpături de teren. Etnologul Marcel Lapteș a aflat de la o bătrână „descântătoare” din Lăpugiu de Sus că în ziua Sfântului Iuda nu practica descântece pentru că „era rău de moarte năprasnică prin trăsnet, că cine lucra oarece era lovit de nebuneală”.
Ziua Sfântului Iuda era ținută și în satele de munte din Țara Hațegului. Bătrânii respectau interdicțiile asociate cu această zi ca să nu vină lupii și urșii la stâne și să „le rupă oile”.
În urma documentării pe teren, etnologul Marcel Lapteș a descoperit că unele bătrâne din satele Alun, Prihodiște și Târsa de pe Platoul Luncanilor cred că „Iuda a adus vărsatul și bubele răle din smoala iadului și-l dă peste ăi de nu-l cinstesc”. Dar cel mai mare păcat față de Sfântul Iuda era munca în această zi la construcția unei case. Sfântul Iuda „prăpădea pe loc tăt ce-i ridicat”, spunea un sătean din Târsa.

Sărbătoare rămasă în mentalul magic

Etnologul hunedorean susține că, până aproape de zilele noastre, și țăranii din unele sate din Țara Zarandului, Buceș, Vulcan, După Piatră și Tarnița, de pe raza comunei Buceș, respectau interdicția privind lucratul la construcția unei case în ziua Sfântului Iuda. „Nu ridicau nici măcar o peatră s-o pună la temelia cășii că Sfântul trimetea prăpăd, de mișca locul de casă, de tot se dărâma”, a povestit un meșter bătrân, vărar de la Buceș – Vulcan. Bătrânele din Ribița înfig un topor în fața casei atunci când văd că „plouă cu piatră”, crezând că Sfântul se va îmbuna și va trimite grindina în altă parte.
“Sărbătoare telurică, cu un caracter vădit demonic, Sfântul Iuda fratele Domnului, s-a estompat ca practică aproape cu totul în timpul de azi, dar a rămas în mentalul magic al satelor hunedorene ca un reper meteorologic și oracular în simbolistica verii, în care magia se împletește cu interdicția proprie și altor sărbători specific agrare”, consideră etnologul Marcel Lapteș.