Roşia Montană, o şansă nu numai pentru oamenii zonei
Minerii de la galeria Cătălina-Monulești, blocați încă de miercuri în subteran, și care au luptat cu disperare pentru locurile lor de muncă, au ieșit la suprafață, ducându-se la soțiile și copiii lor. Majoritatea dintre ei sunt singurii susținători de familie. De ei – de fapt: de salariile lor amărâte, depinde bunăstarea a încă 3, 4, 5 sau uneori chiar mai multor suflete, astfel că este de înțeles îndârjirea minerilor, care și-au pus viața în pericol pentru începerea lucrărilor de minerit la Roșia Montană. Iată însă că, dacă au găsit înțelegere la un om, iar ei l-au înțeles, la rândul lor, și au ieșit ca să fie alături de copii la începerea anului școlar. Miracolul s-a produs! Acel om, care nu s-a sfiit să coboare în mină și să încerce să-i convingă pe mineri să renunțe la gestul lor disperat, s-a nimerit să fie premierul Victor Ponta. L-ar fi văzut cineva, de exemplu, pe Băsescu plimbându-și prețiosul fizic pe galeriile minei, să vadă cu ochii lui cum își câștigă ortacii pâinea cea de toate zilele? Dacă el nu e în stare de așa ceva, măcar să arunce cu mizerii în cei care o fac… Însă ar fi fost instructiv pentru guvernator să facă o baie de mulțime în fundul minei. Dar după huiduielile copioase luate la Țebea, mici șanse ca să dea brusc curajul peste ocupantul de la Cotroceni – doar el este specializat în coterii, intrigi și fitile, nu în dragoste de semeni! De guraliv nu-l întrece nimeni pe Băsescu: cu gurița lui a îmbogățit cu sute de milioane de dolari firma Gabriel Resources, însă aceeași guriță n-a zis nimic nici de vreo solidarizare cu minerii și cauza lor, și nici n-a mărit vreun salariu de miner cu măcar 5 bani! Da, este adevărat, a pus problema locurilor de muncă în zonă, dar a privit nu din prisma minerilor, ci din prisma patronului! Dovada? Nu l-a interesat tehnologia folosită: cu multe cianuri! Oare de ce? Pentru că există chiar și invenții românești, depuse la OSIM, ce propun tehnologii de extragere a aurului fără cianuri. După cum sunt și metode de concentrare și flotație care folosesc o cantitate mult mai mică de cianură. Încă nu se știe de ce nu se încearcă studierea acestora, pentru rezolvarea problemei mediului, mai ales că orașul Abrud e la vreo 4 kilometri de lacul de decantare și, în caz de accident, consecințele pot fi dezastruoase. Dar, probabil că cianurarea, întrucât poate fi folosită și pentru extragerea altor metale rare și foarte utile în industriile viitorului, metale care însoțesc aurul în minereu, este mai rentabilă pentru Gold Corporation: tot scoți metalele rare din pământ, de ce să le lași românilor, în lacul de decantare, când alții ar fi în stare să ucidă pentru a pune mâna pe ele? Jack Goldstein, un băimărean de 78 de ani, inginer chimist, cercetător, conferenţiar şi profesor în domeniul chimiei, a inventat şi brevetat, împreună cu un grup de colegi, o procedură de extragere a aurului fără cianuri. A predat mai bine de un deceniu la Universitatea de Nord Baia Mare, la Facultatea de Mine şi este specializat în metale rare. Multe dintre tehnologiile pe care le-a pus la punct – deţine mai bine de 50 de brevete de invenţie – le-a testat sau pus în practică la Phoenix în Baia Mare sau la Copşa Mică. Procedeul ca atare, de dizolvare, respectiv înlocuirea cianurii cu tiosulfat de sodiu, poate fi aplicat şi la Roşia Montană, dar nu numai. Faţă de procedeul clasic (și cel mai ieftin!) de extragere a aurului din piritele arseno-aurifere, ce utilizează cianuri şi care poate fi aplicat numai la minereuri sau subproduse cu conţinut de aur nativ sau sub formă elementară, metoda românească se poate aplica atât minereurilor native, cât şi celor sub formă de compuşi chimici de aur şi argint-sulfuri, arseno-sulfuri, pirite, cenuşi, zguri. Avantajele multiple ale acestei metode: procedeul asigură reutilizarea reactivilor, nu produce ape reziduale sau gaze reziduale toxice, are un randament de extracţie mai bun decât procedeele folosite până acum. De asemenea, un lucru foarte important este că nu necesită iazuri de stocare, materialul folosit după extracţia aurului şi argintului, respectiv deşeul, poate fi depus la locul de extracţie, nefiind generator de poluanţi, adică e inert pentru natura înconjurătoare. Din punct de vedere economic, dacă un ciclu clasic de reacţie cu cianuri durează 24 de ore, cel cu tiosulfat de sodiu ia doar patru ore! Metoda separă aurul şi argintul de puritate 99,99%, este absolut inofensivă, o astfel de uzină neavând impact de mediu iar randamentul de extragere a metalelor preţioase, în funcţie de conţinutul în aur sau argint al piritelor, poate ajunge până la 90%, în timp ce la procedeul clasic randamentul este cu cinci procente mai mic. Ce nu este rentabil aici, când ți se scurtează timpul de 6 ori și îți crește și randamentul cu măcar 5 procente? În anul 2008, cercetătorul și echipa sa au avut discuţii cu cei de la Roşia Montană, cu foştii proprietari. Au fost interesaţi, dar au lungit prea mult negocierile. Între timp, Roşia Montană Gold Corporation şi-a schimbat proprietarul, actualul a fost întrebat de unul dintre directorii din minister dacă ştie despre ce este vorba şi a spus că nu cunoaşte… Oare de ce au spus asta? OK, nu vor tehnologie românească, se poate înțelege. Dar mai există, de exemplu, procedeul Haber Gold, descoperit chiar de ai lor, de americani, și care nu foloseşte cianuri. Practic, nu mai trebuie să aşteptăm să treacă timp pentru descoperiri, ele există deja, doar că trebuie cumpărate de compania care exploatează. Cianura este procedeul cel mai ieftin, atâta tot! Dar nu e singurul. Poate că ar fi trebuit ca Ministerul Mediului sau guvernul să ceară prin contract ca RMGC să extragă aurul prin alte proceduri, prietenoase, și nu se mai împărțea România în două. Neobligată de cineva, compania nu va folosi bani în plus pentru asta, dar dacă statul român ar fi pus condiţia, Gold Corporation putea cumpăra procedeul Haber Gold sau altceva. Așadar: dacă se poate și bine, cine vrea mai rău și de ce?
