glasul-hd.ro Web analytics

Administrație

Oraş mic, problemă mare cât 100 de hectare: Ecosid

Primăria Hunedoarei nu are nicio soluţie pentru suprafaţa vechii platforme siderurgice

Terenurile societăţii Ecosid nu mai sunt „sub sechestru”. Firma cu care Primăria s-a judecat ani la rând mai speră să-şi găsească dreptatea doar la CEDO. Teoretic, Primăria Hunedoarei ar putea face ce doreşte pe suprafaţa de 108 hectare a vechiului combinat siderurgic. Doar că nu are banii necesari şi nici nu-i va avea prea curând.

Ani la rând, societatea Santinel s-a judecat cu Ecosid şi, implicit, Primăria Hunedoarei (Ecosid este în subordinea municipalităţii). La un moment dat, firma privată amintită a avut câştig de cauză: în 2015, Judecătoria Hunedoara îi dădea dreptate şi punea Ecosid la plata a 6,6 milioane de lei despăgubiri pentru că Santinel nu apucase să demoleze şi să valorifice ruinele vechiului combinat. Seria proceselor a fost destul de lungă şi încâlcită. Până la urmă, Santinel a pierdut. „Am ajuns la CEDO. De vreo doi ani e depus dosarul şi aşteptăm verdictul. Eu cred că o să avem o soluţie favorabilă nouă. Am depus dosarul la CEDO deoarece am considerat că nu am avut parte de un proces corect în instanţele din România. Solicităm 6,6 milioane de lei plus TVA, drept despăgubiri. O să vedem care va fi decizia CEDO. Terenurile nu mai sunt sub sechestru (Santinel „notase” la Cartea Funciară cele 108 hectare ale Ecosid – n.red.). Am ridicat notarea pentru că aşa mi s-a părut moral şi firesc: dacă Primăria sau altcineva găseşte o posibilitate de a face ceva pe acele terenuri, să o poată face”, ne-a declarat Simo Janos, patronul societăţii Santinel.

Problemă: milionul la hectar

La ora actuală, dacă Santinel are câştig de cauză la CEDO, cel mai probabil, statul român prin Ministerul Justiţiei va fi pus să achite eventualele despăgubiri. Primăria Hunedoarei pare a avea, aşadar, „cale liberă” să încerce să facă ceva cu suprafaţa de 108 hectare. Despre ideea aceasta se vorbeşte încă de prin 2008 (când suprafaţa totală era de aproximativ 130 de hectare). Primarul de la acea vreme, Ovidiu Hada, spunea aşa: „pe treimea dinspre Castel, ar trebui să avem un parc tematic medieval şi o zonă de servicii turistice, pe treimea din mijloc ar trebui să fie zonă rezidenţială, iar pe treimea dinspre podurile de la Blooming să avem zonă industrială”. O treime din treimea dinspre Castel a ajuns, până la urmă, parc industrial făcut şi cu bani europeni, gol, la ora actuală. Suprafaţa rămasă e invadată de vegetaţie şi de gunoaie, mai ales de resturi din construcţii. Căile de acces sunt prea multe şi prea facile pentru a putea fi păzite eficient. Practic, oricine poate intra aici cu o remorcă de moloz de care vrea să scape.
„Din păcate, pe actualul exerciţiu financiar european nu există nicio axă de finanţare pentru regenerarea, reconversia sau ecologizarea fostelor platforme industriale. Primăria, singură, nu îşi permite o asemenea investiţie. Să ecologizezi aşa cum trebuie un singur hectar de pe platforma Ecosid ai nevoie de un milion de euro. Nu avem cum să punem la bătaie 108 milioane de euro. Ar însemna să băgăm Primăria-n faliment”, spune primarul Hunedoarei, Dan Bobouţanu.
Dacă nici în următorul exerciţiu financiar al UE nu se vor găsi soluţii pentru finanţarea unor proiecte ample de ecologizare, zona Ecosid are toate şansele să rămână aşa cum este, poate chiar mai rău: o „cicatrice”ce acoperă o bună parte din suprafaţa oraşului.