glasul-hd.ro Web analytics


Comunitate

Mamă de şcolar flămând (Galerie foto)

Noi, românii, avem câteva reguli alimentare uimitoare atunci când vine vorba de creşterea copiilor.
Prima dintre ele – şi cea mai de neînţeles – este „Ia cu pâine!”. Ştiu, sună hilar, dar nu cred că există bunică sau mamă care să nu folosească sintagma măcar o dată pe zi. Şi noi am crescut tot cu „Ia cu pâine”, aşa că transmitem mai departe acest „imbatabil sfat”.

Urmatorul sfat de „viaţă sănătoasă”este „Nu alerga că transpiri!”. Dragi mămici, să ştiţi că transpiraţia nu a omorât pe nimeni. E un proces absolut natural şi normal
Însă, de departe, cea mai tare constatare de bunică în parc rămâne: „Copile, nu alerga că iar ţi se face poftă de mâncare!”.
Între atâtea sfaturi „documentate ştiinţific”, cumularte cu lamentările mamelor de genul „nu mănâncă nimic copilul”, ne-am gândit să vă oferim o mână de ajutor, mai ales că mâine este ziua lor, a celor mici.

Alimentaţia şcolarului trebuie să îndeplinească, în general, aceleaşi condiţii ca şi la vârsta preşcolară şi să asigure toate nevoile nutritive ale acestuia. La această vârstă, când copilul este foarte activ, creşte mult şi este expus într-o mare măsură bolilor infecţionase, hrana lui trebuie să fie adaptată nevoilor. Mamele sunt principalele persoane care au grijă de copiii lor şi, de aceea, starea lor psihică se răsfrânge asupra acestora din urmă.

Din cauza activităţii sporite, învăţătură şi mişcare, consumul energetic suplimentar este de circa 500 de calorii, în timpul în care copilul stă la şcoală, şi de aproximativ 800 de calorii în timpul petrecut afară.
Cercetări amănunţite au stabilit că nevoile optime ale copiilor de 6 ani sunt de circa 1.800 cal/zi (61 g proteine, 62 lipide şi 231 g glucide). Nevoile energetice ale copilului între 5 şi 15 ani sunt de 65-50 cal/kg corp/zi, cu atât mai mici cu cât copilul înaintează în vârstă.
Se observă că nevoile calorice ale şcolarului sunt relativ mai mari decât ale adultului. Necesarul de proteine, la şcolar, este de 2 g/kg corp/ zi, cel de lipide de 2-1 g/kg corp/zi, iar cel de glucide de 10-8 g/kg corp pe zi.
Şi la această vârstă, respectarea raportului proteine: lipide: glucide= 1:1:4, trebuie sa fie o regulă.
Unii autori recomandă, în vederea unei mai bune creşteri a organismului, o cantitate mai mare de proteine: 3-3,2 g/kg corp/zi.
În general, în această perioadă de viaţă, proteinele (substanţe plastice) trebuie să acopere 12-15% din aportul total caloric, iar substanţele energetice, respectiv glucidele, 40-50% şi lipidele, 40%.

De regulă, pentru copiii din şcoala primară se recomandă, în medie, 1 900 – 2000 cal/zi, iar pentru cei mai mari 2 500 cal/zi. În afară de numărul de calorii, trebuie stabilită şi o anume proporţie între alimente, fiind absolut necesar un echilibru azotat la această vârsta, când corpul copilului creşte şi procesele organoplastice sunt extrem de active.
Copilul de vârstă şcolară poate să consume carne de două ori pe zi. De asemenea, se recomandă consumul de peşte. Lipidele asigură un important aport energetic, vehiculează vitaminele A şi D, iar lecitina şi colesterina participă la constituirea membranei celulare. În general, grăsimile stimulează creşterea în greutate.

Proteinele şi grăsimile vor fi furnizate de produse lactate: unt, brânzeturi şi ouă. Grăsimi se mai obţin şi din uleiurile vegetale, untură şi alte lipide animale. Glucidele întreţin, mai ales prin amidon, cheltuieli de energie imediată, necesare în munca fizică şi intelectuală a şcolarilor.
Surse de glucide sunt: pâinea, dulciurile, fructele, cartofii, legumele uscate sau proaspete, marmelada, făinoasele şi altele. Se preferă pâinea mai neagră (intermediară) care întreţine peristaltismul intestinal şi combate tendinţa la constipaţie, ce se manifestă la aceasta vârstă, conţine mai mult Fier, Calciu, Fosfor, Magneziu, ca şi vitamina B2 (ce nu se distruge prin coacere), decât pâinea albă.
Dacă se dau în cantităţi prea mari, făinoasele pot determina un dezechilibru nutritiv.
Alimentaţia şcolarului trebuie să fie cât mai variată, cu multe fructe şi crudităţi, astfel încât acestea să reprezinte cel puţin jumătate din cantitatea necesară de proteine. Copilul de vârstă şcolară va primi 4-5 mese pe zi, dintre care una sau două gustări.
Ca şi la preşcolari, mâncărurile prea condimentate, alimentele excitante, precum şi băuturile cu alcool (mai ales cele spirtoase) sunt complet interzise şi la această vârstă.

În practică, un echilibru între alimentele de origine animală şi cele de origine vegetală se poate obţine după următoarea schemă:
– dimineaţa: ceai sau lapte, pâine cu unt, biscuiţi;
– la ora 10 (la şcoală): pâine cu brânză sau un mezel, un corn, un covrig sau o gogoaşă, un fruct etc…;
– la amiază: un aliment gătit cu carne, unul cu legume şi un desert, de preferat pe bază de fructe.Se recomandă ca, măcar de câteva ori pe săptămână, primul fel să fie o supă sau o ciorbă. Spre exemplu, o masă de prânz ar putea fi alcătuită din: legume verzi sau uscate cu unt, friptură de carne cu cartofi, fructe crude sau compot, ori o prăjitură, pâine şi apă;
– la ora 17.00: o cană de lapte sau iaurt cu biscuiţi;

În concluzie, pentru o bună creştere şi dezvoltare a copilului de vârstă şcolară, ca şi pentru păstrarea stării lui de sănătate, trebuie ca alimentaţia acestuia să satisfacă, atât cantitativ cât şi calitativ, echilibrul de proteine, lipide şi glucide şi să se asigure, în acelaşi timp, un aport suficient vitaminic, mineral şi hidric, variabil cu vârsta.
Erorile cantitative sau calitative în alcătuirea alimentaţiei şcolarului pot avea diferite consecinţe nefaste, uneori destul de grave, în funcţie de lipsa sau excesul principiului nutritiv respectiv.
Şi, mami, nu uita: copiii sunt oglinda părintelui. Dacă tu mănânci sănătos şi el (sau ea) va mânca sănătos. Nu copilul este responsabil de ceea ce găseşte în farfurie.

Dorela Murăraşu

Back to top button
Close
Close