Ce mănâncă puiul tău. Spaime și tendințe în „moda” alimentară

Puiul, în orice formă a sa de prezentare, de la „baia” în oala de supă până la „valsul” pe rotisor, a intrat într-o nemeritată zonă de denigrare și „bârfă” ieftină. Interese oculte, de pe piața cărnii de orice fel, au reușit să îndepărteze consumatorii de una dintre cele mai sănătoase cărnuri comestibile. Carnea de pui.

Fără multe grăsimi, cu o cantitate de colesterol nesemnificativă, carnea de pui reprezintă un aliment recomandat în orice dietă alimentară. De la o banală răceală, tratată în mod tradițional cu o supă bună de găină, până la dietele pentru bolile gastrice sau hepatice, carnea de pui este „regina” alimentelor sănătoase. Și nimeni, nici cei mai înverșunați adversari, nu-i neagă aceste merite, nici măcar nutriționiștii care critică puiul, dar s-au trezit brusc lăudând slănina și grăsimea de porc, după ce zeci de ani ne-au explicat că aceste alimente sunt adevărate bombe cu colesterol care blochează vasele de sânge și ne ucid lent, dar sigur.

Puiul de casă vs. puiul de fermă

Nici cei mai aprigi contestatari ai cărnii de pui nu pot să-i pună la îndoială calitățile nutritive. De aceea campaniile negative duse în prezent împotriva „puiului” sunt legate de modul de hrănire și creștere a acestuia. Consumatorii, care nu au crescut niciodată pui, sunt duși în eroare cu tot felul de „spaime” induse pe canalele de informare în masă, inclusiv Internet. Cele mai întâlnite marote sunt legate de hrana și tratamentul puilor. Consumatorii nu își explică cum pot să crească atât de repede puii în fermele avicole, fiind indusă falsa teorie că sunt crescuți cu hormoni. În natură, dezvoltarea celulelor vii de la ou sau sămânță la o mărime de câteva sute de ori în doar câteva luni nu este un miracol. În lumea vegetală, de exemplu, un pepene de peste 10 kilograme ajunge la aceste dimensiuni în august dintr-o sămânță de câteva zecimi de grame semănată în martie, fără niciun tratament hormonal sau de altă natură, doar cu substanțele nutritive preluate din sol. Așadar, dacă un pepene poate să ajungă de la 0,00005 kg la 10 kg în patru luni, de ce nu ar putea să crească și un pui de la 0,04 kg la 2,2  în 42 de zile, hrănit cu furaje naturale fără adaos de hormoni sau chimicale?  Pentru că nu pot să-și explice modul de hrănire a puilor în ferme, mulți consumatori preferă așa-zișii pui de casă, crescuți în condiții de igienă precară, predispuși mult mai mult îmbolnăvirilor și implicit tratamentelor cu antibiotice injectate și hrăniți tot cu furaje concentrate, dar după rețete nespecifice raselor. Practic, este greu de găsit în momentul de față în gospodăriile țărănești pui care să nu provină din incubatoare ale fermelor avicole, cumpărați la o zi din magazinele specializate și hrăniți tot cu concentratele pe care le vând rețelele de magazine de profil dezvoltate în zona rurală. Practic, diferența între puiul crescut în ferme și cel din gospodăria țărănească este legată doar de timpul de furajare  –  mai intens în ferme, implicit cu o productivitate mai mare –  și igiena net superioară în ferme. Diferența uriașă în favoarea puilor crescuți în ferme avicole este legată de compoziția hranei pe care aceștia o primesc. În complexele avicole integrate, furajul pentru puii de carne este făcut special din produse naturale, cereale, porumb, soia, floarea soarelui, fiecare cu concentrația proprie de proteine, grăsimi vegetale și alte substanțe nutritive. Furajele sunt sistematic și periodic duse la analize, astfel încât să rezulte exact compoziția și concentrația de nutrienți și să se evite adaosurile de hormoni sau făini proteice din aceeași specie, interzise de lege. De partea cealaltă, crescătorii de pui din gospodăriile individuale hrănesc păsările cu concentrate cumpărate de pe piața liberă, așa numitele furaje la sac, care au o mai mică siguranță din punct de vedere a compoziției. De asemenea nu există nicio garanție că fermierii individuali adaptează furajele la stadiul de dezvoltare a puilor, ceea ce duce la o hrănire dezechilibrată a acestora, cu efecte în ceea ce privește ritmul de creștere.

Puiul, un aliment cu calități incontestabile

Carnea de pui este o sursă foarte bună de proteine slabe, de înaltă calitate. Proteina este un nutrient esenţial pentru creştere şi dezvoltare şi joacă un rol important în procesul de pierdere în greutate al persoanelor supraponderale şi obeze.
La persoanele în vârstă, proteinele existente în carnea de pui stopează scăderea densităţii osoase. O cantitate de 100 de grame de piept de pui reprezintă mai mult de jumătate din cantitatea de proteine recomandată. De asemenea, carnea de pui este o sursă bogată de niacină, vitamina B, care protejează organismul împotriva cancerului. Un deficit de niacină poate fi asociat cu afectarea directă a ADN-ului. Aproximativ 72 la sută din necesarul zilnic de niacină al corpului poate fi acoperit de către o porţie de 120 de grame de carne de pui.
Un alt element esenţial pentru organismul uman, seleniul, se găseşte în cantităţi destul de mari în carnea de pui. Acesta este un mineral, o componentă esenţială, necesară organismului pentru desfaşurarea normală a metabolismului care include funcţiile adecvate ale glandei tiroide, ale sistemelor de apărare anti-oxidare şi ale sistemului imunitar.
Vitamina B6 prezentă în carnea de pui joacă un rol crucial ca donator de metil pentru procesul celular bazic, care implică transferul de grupuri de metil de la o moleculă la alta, fenomen care duce la formarea unor cantităţi importante de molecule active. Disponibilitatea grupurilor de metil poate fi influenţată de deficitul de vitamina B6, care ar putea declanşa deteriorarea vaselor de sânge. Vitamina B6 împreună cu niacina sunt cele care înclină balanţa în favoarea cărnii de pui, ca aliment recomandat pentru sprijinirea metabolismului energetic al organismului.
Ambele vitamine fac parte din complexul B şi ajută enzimele din organism să ghideze reacţiile metabolice. Carnea de pui este, de asemenea, o sursă bună de fosfor, care este un element esenţial pentru organism. Fosforul menţine sănătatea dinţilor, oaselor şi asigură funcţionarea sănătoasă a rinichilor, ficatului şi sistemului nervos central.