Adevăratul drum al ceaiului Fares (GALERIE FOTO)
Cu vreo două luni în urmă, într-un gest de neînţeles, un fost angajat al grupului Fares a postat pe facebook câteva imagini cu un colţişor din fabrica de la Orăştie în care erau depozitate materiale ce urmau a fi distruse, inducând ideea că „aşa se depozitează ceaiul”. Grupul a reacţionat destul de rapid atunci, cu un comunicat în care demonstra că imaginile prezintă o situaţie falsă, însă răul era deja făcut, pentru că mulţi au văzut doar postarea iniţială. Nu c-am fi avut vreo îndoială, dar am mers la Fares „camuflaţi” într-un grup de simpli vizitatori proveniţi de la o altă companie hunedoreană importantă. De ani buni, compania organizează acţiuni de genul „porţi deschise”, acţiuni pe care şi le-a intensificat anul acesta.
Mare parte dintre cele 480 de produse Fares provin din plante cultivate pe 200 de hectare de teren în jurul Orăştiei. Nu foare aproape de oraş, ci la poalele munţilor, la marginea pădurilor ce-i acoperă. Produsele care nu folosesc materie primă din zonă sunt făcute din plante cu surse verificate şi supraverificate. Pe plantaţiile Fares nu am fost, însă, din moment ce paşii de producţie expuşi în cataloagele companiei sunt exact aceiaşi cu ai traseului urmat de vizitatori, am considerat că nu mai e nevoie şi de o asemenea „verificare”. Menta, muşeţelul, gălbenelele, lavanda, toate plantele sunt recoltate la un anumit moment. Până şi ora din zi la care se face recoltarea este un detaliu de care se ţine cont aici. Procedurile de control al calităţii încep chiar din câmp.
Un loc al cifrelor ameţitoare
Poarta mecanizată de la intrarea în fabrica de la Orăştie pare înţepenită pe poziţia „deschis”. În curte, printre clădiri, mici solarii şi depozite impresionante, mai apare câte-o zonă acoperită cu lavandă, alta cu mentă şi o alta cu gălbenele. Sunt doar de decor, pentru că plantele transformate în ceaiuri vin doar de pe câmpurile ferite de poluare din zona Orăştiei. Fabrica pare destul de mare, dar devine mică atunci când afli că, de fapt, aici se produc 3.500.000 de cutii de ceai pe lună. Fiecare cutie are 20 de pliculeţe. Rezultă 70.000.000 de ceşti de ceai lunar, adică 840.000.000 pe an. În cele câteva hale şi depozite se produc, în total, vreo 480 de sortimente. 330 dintre ele sunt ceaiuri, iar diferenţa o reprezintă siropurile, uleiurile, capsulele şi tincturile. De la Fares Orăştie, jumătate dintre produse pleacă în cele 20 de depozite din ţară ale grupului, de unde sunt distribuite micilor comercianţi, cealaltă jumătate luând direct calea lanţurilor de hypermarket-uri. 800 de angajaţi are compania, iar 300 dintre ei lucrează în distribuţie şi vânzări.
Prin fabrica minunilor naturale
Traseul din fabrică începe cu depozitul în care se face recepţia plantelor aduse de pe câmp. Aici se analizează, din nou, calitatea fiecărui lot. Menta este ţinută într-o încăpere separată a depozitului. Imaginează-ți menta ca un lichid. Când intri aici, o simţi prin toţi porii, atât de puternic şi plăcut e mirosul. Din acest depozit, plantele trec la faza de uscare, proces controlat, cu parametri diferiţi, în funcţie de fiecare plantă. După uscare, planta este din nou analizată şi certificată. Abia după aceea intră în depozitul de plante. Mai departe, planta intră în sectorul de condiţionare. Aici, manual, se îndepărtează orice element care e în plus: mici pietricele, fire din alte plante, tulpina – în cazul plantelor de la care se folosesc doar frunzele. Apoi, plantele condiţionate trec în sectorul de semifabricare. Aici sunt mărunţite, amestecate şi omogenizate în vrac mare, pentru a fi pregătite să intre apoi pe linia de asamblare. Înainte însă, se face un nou control de calitate. Pe linia de ambalare rolul principal îl au roboţii. Personalul de aici verifică parametrii care ţin de ambalare, în principal gramajul şi marcajele. Produsul nu este dus în depozitul de produse finite până nu este, din nou, verificat şi analizat organoleptic. De fapt, la Fares, un ceai este analizat chimic şi biologic de trei ori (materia primă, ca amestec, apoi ca produs finit), iar analizele durează cel puţin 20 de ore, la un ceai cu o reţetă relativ simplă, iar pentru un remediu natural complex, analizele durează şi 48 de ore. Abia după aceea produsul este dus în depozit, pus în baxuri, paletat şi marcat. Prin toate încăperile prin care am trecut nu am văzut pe jos nici măcar fir de praf, ce să mai vorbim de vreun fir de plantă pe jos.
Povestea Fares, în câteva rânduri
În Orăştie, farmacia „La leul de aur” era cunoscută încă din 1697. La începutul secolului trecut, farmacia a fost moştenită de Andrei Farago de la socrul său, Josef Graffius. Andrei Farago a fondat, în 1929, „Digitalis – prima companie română pentru cultivarea plantelor medicinale”. Uleiul esenţial de mentă produs de compania lui Andrei Farago devenise renumit în ţară, dar şi peste hotare, iar extractul de Digitalis a fost declarat „Etalon naţional român”. Compania lui Farago n-a scăpat de naţionalizare. Comuniştii au inclus-o în structura de stat numită „Plafar”. De fapt, 70 la sută din cifra de afaceri a „Plafarului” comuniştilor era realizată de „sucursala” Orăştie.
După Revoluţie, în 1995, statul a scos la vânzare Fares Orăştie prin metoda MEBO. Directorul comercial de la acea vreme, Silviu Socol, şi directorul general, Lucian Darie, s-au încumetat să cumpere mare parte din acţiuni, cei doi cumulând pachetul majoritar. Au plătit 1,6 milioane de dolari, vreme de 10 ani, în rate, pentru o companie care, la acea vreme avea o cifră de afaceri de 1,3 milioane de dolari. În 10 ani, Fares Orăştie a ajuns unul dintre cele mai puternice branduri româneşti, în domeniul său, pe plan naţional, devansând produsele corporaţiilor internaţionale. Anul trecut a avut o cifră de afaceri de peste 60 de milioane de lei şi un profit net de 11 milioane de lei.
