Şi şefii ceferiştilor mai poartă chipiu. Gările istorice din judeţ se prăbuşesc, dar CFR –ul cere bani grei oricui vrea să le imortalizeze
Faptul că SNCFR doreşte să solicite despăgubiri administratorului prăbuşite miercuri la Ploieşti, peste linii, l-a enervat la culme pe cercetătorul hunedorean Daniel Iancu. În 2014, SNCFR i-a cerut acestuia să plătească 37 de milioane de lei vechi pentru fiecare zi în care ar fi vrut să fotografieze vreo gară din judeţ, într-un demers destinat, de fapt, nepoţilor noştri, ai tuturor.
Cele mai multe staţii de cale ferată din judeţul Hunedoara datează de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX. Multe au valoare de monument, chiar dacă nu sunt oficial clasificate astfel. Toate se degradează pe zi ce trece. Pentru a încerca să le păstreze măcar memoria, în 2014, Daniel Iancu, cercetător ştiinţific la muzeul din Deva, a încercat să le facă un fel de „inventar”: să fotografieze fiecare staţie (mică sau mare, simplă haltă sau gară în toată regula), să o măsoare şi să treacă toate aceste date într-o lucrare mai amplă pe care să o predea apoi şi Ministerului Transporturilor, ori muzeului deţinut de CFR. S-a pus pe treabă. A fotografiat câteva staţii până când au început să se înmulţească incidentele de care avea parte. Şefi de gară, impiegaţi de mişcare din staţii cu peroane înierbate, prin care trenul ajungea de cel mult trei-patru ori pe zi, îl luau la rost pe motiv că „aici e obiectiv de interes strategic, n-aveţi voie să pozaţi”.
Un răspuns stupefiant
Apoi, istoricul căruia îi pasă (poate prea mult – în opinia CFR) de soarta clădirilor cu farmec istoric numite „gări” a dorit să intre în „legalitate”. „Legalitatea” căilor ferate. Aşa că s-a adresat în scris SNCFR-ului spunând ce doreşte să facă solicitând o permisiune scrisă în baza căreia să se apere când e luat la rost de şefii de gară. Răspunsul primit este unul halucinant, dar, în acelaşi timp, unul care explică de ce companiile de stat din sistemul feroviar sunt în starea în care sunt, iar ceferiştii nu mai sunt nicidecum „a doua armată a ţării”. „Referitor la solicitarea dumneavoastră privind efectuarea unor fotografii a staţiilor de cale ferată, de pe tronsonul de cale ferată Ilteu (jud. Arad) – Coşlariu (jud. Alba), vă facem cunoscut faptul că pentru realizarea acestora este necesară perfectarea unei convenţii contract de colaborare între Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi Sucursalele CF Timişoara şi Braşov, care sunt gestionarele acestor staţii de cale ferată şi achitarea tarifului pentru fotografiere cu caracter publicitar, artistic şi documentar, respectiv de 3.741,31 lei/zi începută (+TVA) pentru primele 3 (trei) zile şi 2.244,79 lei (+TVA) din a patra zi, conform dispoziţiei Directorului General al CNCF „CFR” S.A. nr. 83/2008, cu modificările şi completările ulterioare”. Cel mai probabil, tarifele amintite au fost stabilite pentru producţii de amploare (reclame TV sau chiar producţii cinematografice), dar, înainte de a se redacta răspunsul de mai sus, nimeni din cadrul companiei de căi ferate pare să nu-şi fi dat seama de natura demersului făcut de cercetătorul hunedorean.
Stupefiat de răspuns, Daniel Iancu s-a văzut nevoit să renunţe la ideea sa. „Eu am fost dispus să fac această cercetare şi să ofer rezultatele ei şi celor de la CFR. Degeaba. Acum stau şi mă gândesc că se reabilitează linia ferată dintre Arad şi Coşlariu. Unele clădiri au dispărut deja. Celelalte, probabil, vor suferi modificări. Cert este că nu avem şi, din păcate, nu vom avea în patrimoniul muzeal imagini cu ele. Peste 50 – 100 de ani ar fi fost interesant ca urmaşii noştri să ştie cum arătau, fiecare dintre ele. Dar mi s-au cerut 3.700 de lei pentru fiecare gară. În 2014, salariul meu era de 700 de lei. Ce-ar mai fi de spus faţă de o asemenea situaţie?!”.
