România a pierdut cu Franţa în debutul la Euro 2016
Nu s-a produs nicio minune, deşi au lipsit – ca în atâtea şi atâtea rânduri fotbalului nostru – doar câteva minute pentru a obţine un rezultat bun, care să dea României un plus de şansă în cursa pentru calificarea din grupă.
Vineri, în meciul de deschidere de la Euro 2016, Franţa – România s-a terminat 2 – 1, golul victoriei gazdelor venind în minutul 89, la un şut din afara careului al lui Payet, la care apărătorii noştri s-au invitat unii pe alţii să intervină, iar Tătăruşanu nu a avut reacţie.
Doar „impresia artistică” aduce zero puncte
Reacţii a avut în schimb presa română de sport, părerile despre meci oscilând de la „am jucat foarte bine” la „nu ne-am făcut de râs”. Acel „am jucat foarte bine tactic” înseamnă în traducere liberă că ne-am apărat pe două sau uneori chiar trei linii, lăsând un singur om izolat în faţă, adică am practicat acelaşi stil clasic iordănescian, neschimbat de 20 de ani ca viziune tactică. Imensa deosebire este că acum Generalul nu mai dispune nici de un vârf de atac ca Răducioiu sau Moldovan, nici de un pasator ca Hagi, nici de mijlocaşi centrali ca Lupescu şi Gică Popescu, capabili într-adevăr să facă ambele faze ale jocului, nu doar să distrugă. Acum Pintilii, Hoban, Adi Popa, Florin Andone sau Alibec au nişte limite valorice evidente, iar dacă mai adăugăm că Bogdan Stancu a „reuşit” contraperformanţa să irosească două ocazii uriaşe din situaţii în care un vârf de atac ca Răducioiu, că tot l-am pomenit, s-ar fi jucat cu portarul advers şi ar fi trimis mingea în poartă ca simplă formalitate, avem tabloul unei echipe muncitoare, dar care nu străluceşte prin nimic. A contribuit decisiv din păcate la scorul nefavorabil şi mult-lăudatul Tătăruşanu, care a ieşit la o centrare în marginea careului mic ca un pensionar reumatic şi cu deficienţe de vedere, boxând complet alături de minge de lângă un Giroud faţă de care avea şi avantajul înălţimii şi al posibilităţii folosirii mâinilor!
Ne-au dominat destul de clar
Cifrele partidei arată altceva, dincolo de impresia plăcută lăsată de incursiunile în atac ale lui Săpunaru (unul dintre cei mai buni oameni de pe teren vineri seară) sau „floricelele” sporadice ale lui Stanciu ori Alibec. Caseta tehnică la Franţa – România indică 11 – 7 la şuturi, 5 – 2 la şuturi pe poartă, 5 – 4 la cornere, 6 – 14 la faulturi, 59 – 41% posesia balonului, 502 – 280 la numărul de pase şi 84% faţă de 71% acurateţea paselor. Adică o dominare a francezilor, care fără a fi deloc sufocantă s-a dovedit suficientă pentru a îngrămădi echipa României în preajma propriului careu, mai ales pe finalul celor două reprize, când şi-au creat şi cele mai mari situaţii de a înscrie.
Fără a fi o super-echipă (distanţa faţă de Zidane şi ceilalţi din ’98 – 2000 a celor de acum de la ei e aproape ca şi cea din tabăra română actuală faţă de Hagi şi ai săi), Franţa a fost mai bună decât România vineri seară. Singurul lucru bun, dacă se poate spune aşa, în urma acestei înfrângeri, este că acum va trebui să jucăm în compania Elveţiei – care a învins Albania cu 1 – 0 şi are 3 puncte în grupă – miercuri seară un meci în care să etalăm un joc de construcţie, combinativ şi eficient în atac. Putem oare, aceasta-i întrebarea?
