glasul-hd.ro Web analytics


ComunitateSpecial

RECURS LA ISTORIE.

Greva de la Lupeni, după 41 de ani

La sfârşitul săptămânii trecute s-au împlinit 41 de ani de la greva minerilor din Lupeni, din 1977. A fost unul dintre cele mai curajoase proteste din timpul regimului comunist, protest care a fost urmat de represalii crunte împotriva greviştilor. Au fost 150 de dosare penale, deportări mascate, ani de temniţă, 50 de internări la „balamuc” şi mii de concedieri de la minele din Valea Jiului. Statul democrat a recunoscut meritele greviştilor abia în octombrie anul trecut, când „Lupeni – august 1977” a completat corpul legii privind victoria Revoluţiei din România.

Declanşarea grevei propriu–zise s-a produs pe 1 august și a ţinut până pe 3 august 1977. Iniţial, minerii au vrut să plece la Bucureşti, dar s-au răzgândit, pentru că nu aveau cum să  facă deplasarea. Conducerea de partid dispusese sistarea trenurilor spre capitală din Valea Jiului. La mină au apărut spărgătorii de grevă, când unii ingineri şi şefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar fără succes. Ortacii din Lupeni au luat legătura cu colegii lor de la celelalte mine din Vale şi cu populaţia pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți. Greviştii  s-au baricadat în curtea Minei Lupeni, unde ţineau discursuri revendicative.

Cu o lună mai devreme, pe data de 30 iunie 1977, Ceauşescu semnase Legea nr. 3 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, care interzicea plata simultană a salariului și pensiei de invaliditate. Mulţi mineri, aflaţi în invaliditate de gradul III, mai lucrau în subteran. Mai mult, legea schimba limita de vârstă la pensionare de la 50 la 52 de ani, plus că programul de lucru a fost prelungit de la 6 la 8 ore. Magazinele erau goale, deşi zona fusese până atunci oarecum privilegiată. România nu-şi revenea după cutremurul devastator din 4 martie, iar condiţiile de trai în Valea Jiului s-au înrăutăţit considerabil.

 

Ceauşescu, obligat să vină în Vale

Protestele minerilor din Lupeni nu aveau cum să treacă neobservate. De la Bucureşti au venit la negocieri activişti de frunte ai puterii comuniste, în frunte cu tovarăşul secretar CC al PCR, Ilie Verdeț. De asemenea, au încercat să stingă conflictul: Gheorghe Pană              (ministrul Muncii) și Constantin Băbălău (ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei), cărora li s-au alăturat activişti locali ai conducerii de partid şi de stat. Minerii au refuzat dialogul, iar  Verdeţ şi Pană au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr. 2 a Minei Lupeni. Minerii voiau să discute direct cu Nicolae Ceauşescu, acolo la ei în curtea minei. Datele vremii arată că, la insistenţa greviştilor, Verdeț l-a sunat pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoral. „Cel mai iubit fiu al poporului” şi-a întrerupt concediul şi a plecat de la Neptun, mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, să preia comanda trupelor de Securitate și a activului PCR, cu toţii însărcinaţi să înăbuşe greva. Când Ceaușescu ajunge în curtea Minei Lupeni, numărul participanților la manifestație se dublase, iar discuţiile s-au purtat într-o atmosferă extrem de tensionată. Constantin Dobre este cel care citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții. La început, Ceauşescu a refuzat, dar a cedat când gardul depozitului de lemne se prăbuşeşte brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal şi creează panică. Nicolae Ceauşescu promite să îmbunătăţească condiţiile de muncă şi de trai pentru mineri. După trei ore, timp în care a stat printre minerii grevişti, Ceauşescu este chiar aplaudat, când spune că revendicările vor fi aprobate, punct cu punct.

Şi într-adevăr, a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia, cât și salariul. Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute unele din promisiunile sale, respectiv reducerea zilei de lucru de la 8 la 6 ore, aprovizionarea magazinelor din zonă a fost îmbunătățită, dar revendicările referitoare la limita de vârstă de pensionare a rămas nemodificată.

„Jihadul” comunist de după grevă

După Ziua Minerului, încep acţiunile de „corecţie” împotriva greviştilor. În prima etapă, minerii au fost prelucraţi în şedințe de partid și de sindicat, fiind catalogaţi drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii, care erau membri de partid, au fost sancționați sau excluși din PCR. Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost înfiinţate unități militare în preajma tuturor minelor din Valea Jiului. Conform unor informaţii, organele specializate ale Securității, Miliției și procuraturii au lucrat la identificarea minerilor care au participat în mod activ la grevă. Au fost chemaţi la audieri unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor făcute pe ascuns pe cei cu rol important în grevă. Cel puțin 600 de greviști au fost interogați brutal în mod repetat. A urmat apoi întocmirea dosarelor penale. Au fost întocmite 150 de dosare cu procese de drept comun şi acuzaţii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, iar în cazurile mai grave, cu acuzaţii de lovire și vătămare corporală. În urma proceselor au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari şi au fost condamnați la închisoare între 2-5 ani 15 greviști. Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului (un fel de deportare mascată). Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mute într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor şi au fost concediați între 2.000 și 4.000 de mineri. După ispăşirea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității și hărțuiți ani mulţi după aceea.

O reparaţie târzie

La începutul anului trecut, Preşedintele României, Klaus Iohannis, a promulgat o lege care include revolta minerilor de la Lupeni din 1977 în rândul mişcărilor anticomuniste. La începutul lunii octombrie a anului trecut, Parlamentul României a adoptat proiectul privind modificările aduse la Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru Revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 1987, în sensul completării ei cu prevederile referitoare la revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977. În felul acesta, greviştii din Lupeni au primit o minimă reparaţie morală după patru decenii.

Back to top button
Close
Close