glasul-hd.ro Web analytics

Actualitate

Povestea aurului dacic, spusă la ea acasă, la Sarmizegetusa Regia

Clădirea Administraţiei sitului Sarmizegetusa Regia, aflată pe Valea Albă, la 4 kilometri de capitala Daciei Libere, găzduieşte începând de ieri o expoziţie care spune, pe înţelesul tuturor, povestea aurului dacic „de la cap la coadă”. Organizatorii afirmă că expoziţia se doreşte a fi doar un prim pas dintr-un plan mai amplu de punere în valoare a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.

Începând de astăzi, turiştii care vizitează Sarmizegetusa Regia pot afla într-un mod atractiv, coerent şi, mai ales, corect din punct de vedere ştiinţific, principalele elemente din lunga poveste a aurului dacic. Asta, mulţumită expoziţiei cu caracter permanent pusă la punct de către Serviciul pentru Administrarea Monumentelor Istorice din cadrul Consiliului Judeţean, expoziţie vernisată ieri. Zilnic, de la ora 10.00 până la ora 19.00, contra unei taxe de doar doi lei, turistul poate zăbovi între 10 şi 30 de minute pentru a vedea replici ale monedelor din aur, argint şi bronz care circulau în Dacia preromană, variante adaptate ale câtorva brăţări dacice din aur, puse într-un context arheologic idealizat (între lespezi de piatră, aşa cum au mărturisit unii dintre cei care au asistat la căutarea şi descoperirea lor ilegală, cu vreo 15 – 16 ani în urmă), o variantă, de asemenea adaptată, a matriţei de bijuterii descoperite în 2013 la Sarmizegetusa Regia, dar şi panouri cu imagini şi explicaţii clare ale mai tuturor elementelor cunoscute până acum ca făcând parte din tezaurele dacice.

Se impune un muzeu de sit

Curatorul expoziţiei de la Sarmizegetusa Regia, arheolog dr. Cristian Roman, spune că expoziţia vernisată ieri ar trebui să fie temelia unui viitor muzeu de sit, obiectiv pe care îl deţine orice sit arheologic de importanţă europeană, cum este şi capitala Daciei Libere.    „Am insistat pe ideea că aceste descoperiri constituie un simbol al capitalei Regatului Dac, simbol care trebuie valorificat pentru publicul larg. Această expoziţie are un caracter didactic, formativ, dacă vreţi. Nu este altceva decât un pas în însănătoşirea relaţiei dintre publicul plătitor de impozite şi instituţii ale statului, reprezentat în acest caz de către Consiliul Judeţean. Intenţia noastră ţinteşte ca această modestă expoziţie să fie baza unui viitor muzeu de sit. Marile muzee găzduite de situri arheologice în aer liber au puncte muzeale extrem de bine puse la punct, cu piese extrem de valoroase, cu programe didactice, cu programe de cercetare. Acest monument de talie europeană îşi merită propriul său muzeu de sit. Mulţumesc Consiliului Judeţean pentru sprijin şi sper ca această expoziţie să fie dublată şi de altele, cu ajutorul colegilor de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi al celor de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj – Napoca”, adaugă Cristian Roman.

Premieră naţională

Administratorul Sarmizegetusei Regia, Vladimir Brilinsky, accentuează faptul că, până acum, din punct de vedere muzeistic, povestea aurului dacic nu a fost spusă de la un capăt la altul, deşi au fost numeroase expoziţii care au prezentat piese de tezaur.  „Încercăm să spunem această poveste fascinantă, cu atâtea inflexiuni dureroase pentru patrimoniul cultural-naţional. Până la mijlocul anilor ’90, aurul dacic era prezent doar în folclor. Se vorbea de el doar la cârciumi, sau prin păduri. Povestea este fabuloasă. Ea spune tot despre ceea ce la un anumit moment reprezenta Regatul Dac, un regat extrem de bogat, extrem de deschis oricărei culturi cu care a intrat în contanct. Matriţa de bronz, o mare descoperire, aduce o lumină mai favorabilă asupra a ceea ce a însemnat civilizaţia dacică. Nu mai vorbim acum despre dacii încălţaţi în opinci şi cocoţaţi în vârf de munte, ca despre nişte ţărani. Vorbim de oameni care-.şi permiteau să bată bijuterii de o valoare inestimabilă, îşi permiteau să trăiască în lux, îşi permiteau să aibă contacte comerciale cu cele mai evoluate civilizaţii ale Antichităţii”, spune Vladimir Brilinsky.

Principalele episoade ale poveştii

Cele mai multe monede dacice din metale preţioase se pare că au fost bătute în secolul I î. Cr. În aceeaşi perioadă preromană au fost confecţionate şi brăţări din argint şi aur, podoabe purtate doar de liderii comunităţilor. Cronicile istorice demonstrează că, imediat după cucerirea Daciei, legiunile lui Traian au dus înapoi la Roma 135 de tone de aur şi cel puţin 330 de tone de argint. Pe la 1540, nişte luntraşi valahi descoperă o peşteră plină de monede de aur „păzite de doi şerpi din aur” (care, de fapt, erau brăţări dacice din aur, confundate cu şerpii din cauza formei lor spiralice şi a motivelor de la capete). La 1802 – 1804 are loc o adevărată goană după aur. Atunci se estimează că s-au scos, din nou, cantităţi uriaşe de aur din Munţii Orăştiei. Fenomenul s-a repetat în perioada 1996, după o altă descoperire ilegală a unui tezaur şi a durat până în urmă cu câţiva ani. În această perioadă au fost descoperite şi 15 brăţări dacice din aur, cu greutăţi cuprinse între 682 şi 1.196 de grame, cele mai multe fiind confecţionate dintr-o singură tijă de aur, având în componenţă aur aluvionar de pe Valea Pianului (judeţul Alba) şi aur de filon, extras de la Baia de Arieş.

Tags
Back to top button
Close
Close