glasul-hd.ro Web analytics

ComunitateSpecial

Paştele la sat, între „ieri” şi „azi”

Toată săptămâna bisericile ortodoxe oficiază sfintele slujbe de Denii. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Etnologul hunedorean Marcel Lapteș povestește care sunt obiceiurile care se mai păstrează în această săptămână, pe întreg cuprinsul județului.

Marcel Lapteș susține că Vinerea Mare este o sărbătoare, în sine, pentru creștinii ortodocși.  „Această zi conține credințe religioase importante,  este ziua când Iisus a fost răstignit pe cruce. Această zi este dominată de evenimente precum vopsitul ouălor și făcutul pascăi. Ele reprezintă mai mult decât alimente ritualice. Țăranii din satele hunedorene cred că dacă se lucrează în această zi, asupra lor se vor abate numai necazuri și nenorociri, mai mult, nu plantează nimic în MAIN 1grădină pentru că răsadurile nu se prind. Toate aceste lucruri reprezintă în fapt un amestec mistico-religios, menit să apere comunitatea sătească”, afirmă etnologul, care amintește câteva obiceiuri hunedorene legate și de Sâmbăta Mare.

Aluatul de pască, dus în livadă

„În Sâmbăta Mare, în Țara Hațegului, la Tuștea și Fărcădin, gospodinele, cu mâinile pline de aluatul de la pască, ștergeau prunii din livadă ca aceștia să facă «poame» multe. În satele din Ținutul Pădurenilor, oasele rămase de la mielul de Paște se îngropau la rădăcinile pomilor fructiferi ca să ferească gospodăria de boli și alte necazuri. Apoi, în noaptea de Paști, adică sâmbătă spre duminică, nimeni nu dormea. La fiecare gospodărie se făceau focuri. Așa se întâmpla și în curtea bisericii, unde flăcăii satului întrețineau focul până în zori. În trecut existau o mulțime de obiceiuri în majoritatea satelor hunedorene în această noapte magică. Acum au mai rămas puține, dar cu adevărat spectaculoase, cum ar fi «Steagul de Paști» de la Certej și Hondol, «Înconjuratul toacei», obicei ce se mai ține la Brădățel, Glodghilești, Muncelu Mare. În alte sate se pușcă cu țeava cu carbid MAIN 2pentru a speria dracii ce voiau să spurce biserica”, povestește etnologul.

Alergatul prescurii și udatul fetelor

De la Peșteana la Sântămaria Orlea, a doua zi de Paște tinerii „aleargă prescura”. În satul Peștenița din comuna Densuș se practică două obiceiuri păstrate din vechime: „alergatul prescurii” și „împușcatul cocoșului”. Aceste obiceiuri au loc în prima zi de Paște, după-amiaza, după ce oamenii vin de la biserică. Locuitorii se adună în „vatra satului” unde se aleg două echipe de flăcăi: una va mânca prescura, iar cealaltă va alerga din capătul satului până la biserică, unde se află cealaltă echipă. Dacă flăcăii desemnați să mănânce prescura nu reușesc să o termine, iar ceilalți ajung, au pierdut întrecerea. A doua zi de Paște, în satele hunedorene se practică obiceiul „udatului”, împrumutat de la comunitățile maghiare. În  anumite zone din județ „udatul” se face cu multă apă. În cele mai multe zone, băieții vizitează fetele, și „le udă” cu parfum, iar acestea îi cinstesc cu câte un ou roșu.