glasul-hd.ro Web analytics

Actualitate

„Noi unde mai batem mingea?”

Un copil din Orăştie semnalează o problemă existentă în toate oraşele: maşinile au „mâncat” locurile pentru câte o miuţă

„Glasul Hunedoarei” a primit zilele trecute o scrisoare scurtă, dar impresionantă. Copilul, a cărui identitate am decis să o protejăm, semnalează o problemă ignorată atât de părimării, cât şi de comunitate, în general (ambele părţi aflate-n vria locurilor de parcare, de ani buni): micuţii trecuţi de vârsta datului pe leagăn s-ar mai juca şi ei, dar nu au unde. Spaţiile dintre blocuri pe care, cândva, se putea încinge o miuţă, au dispărut. Cele mai multe sunt acum ocupate de locuri de parcare şi… maşini. Scrisoarea vine din Orăştie, dar problema aceasta o au toate oraşele din judeţ.

„Bună ziua,
Sunt un băiat de 11 ani, născut şi crescut în oraşul Orăştie. Un copil crescut bine de părinţii mei, cu frică de Dumnezeu şi cu respect pentru cei din jurul meu. Ca orice copil, am înţeles că am obligaţia de a fi cuminte, respectuos, de a învăţa bine la şcoală, dar şi libertatea de a mă juca. Aici intervine o întrebare: «Unde?».”, aşa îşi începe scrisoarea copilul.
„Locuiesc la bloc şi ştiu bine că nu este sănătos să stau pe calculator perioade lungi de timp, iar eu, fiind băiat, iubesc în mod deosebit mingea. Dar aici este problema: lipsa spaţiului de joacă din apropierea blocului meu şi revolta oamenilor mari împotriva noastră.
Îmi doresc ca aceia care pot să facă ceva pentru noi, cei mici, să mai fie pentru o zi copii, să simtă răutatea şi frustrarea celor mari, care au uitat că au fost copii, au avut copii sau au nepoţei.
Suntem înjuraţi şi chiar agresaţi fizic aproape în fiecare zi, un exemplu de comportament al oamenilor mari de neurmat. Cum să creştem şi să ne educăm frumos cu un asemenea comportament din partea celor mari?!
Oare toate din jurul nostru sunt mai importante decât noi, copiii, viitorul acestui oraş frumos?
Cu tot respectul, un copil care se joacă afară, dar care este un copil educat”.

Comportament de neiertat

Mama copilului a rugat, la rândul ei, să rămână anonimă. Trăieşte într-un oraş mic şi nu vrea probleme suplimentare. O necăjesc destul păţaniile fiului său cu vecinii recalcitranţi: „M-am trezit cu fiul meu că vine cu această scrisoare la mine şi-mi spune «Mamă, eu am scrus asta, tu ştii ce să faci mai departe cu ea!». Locuim în cartierul Micro 1 din Orăştie. Distanţa până la curtea şcolii e mare. S-a amenajat un teren de sport privat în zonă. Din când în când, mai punem noi, părinţii, bani, ca să aibă copiii acces la acel teren. Nu vă puteţi imagina ce păţesc cei mici în cartier pentru simplul fapt că se joacă: sunt înjuraţi, jigniţi, loviţi. Oamenii aruncă în ei cu apă…. unii chiar au aruncat peste ei cu urină. E o situaţie pe cât de impardonabilă pe atât de regretabilă”.

Fără soluţie

Primarul Orăştiei, Ovidiu Bălan, s-a arătat sceptic în ce priveşte faptul că scrisoarea ar fi fost întocmită de un copil. Trecând peste bănuieli, a acceptat însă faptul că problema semnalată este una reală. Soluţii la îndemână spune că nu prea sunt: „Există o presiune foarte mare pe Primărie să creeze locuri de parcare. S-au făcut 1.600 în oraş, doar în ultimii ani. Spaţii de joacă nu poţi să faci între blocuri. Sunt unele astfel de zone şi primim sesizări cu zecile de la locatari. Ce se întâmplă?! După ce pleacă cei mici din zonă vin adolescenţii şi persoane ceva mai în vârstă care fac gălăgie. Primim sesizări şi la unu sau două noaptea. Sunt locuri în care apar certuri zilnice între cei care folosesc locurile respective şi locuitorii blocurilor din apropiere. Pe de altă parte, imediat după anii ’90, mai ales în Orăştie, s-au dat în neştire autorizaţii pentru construirea de garaje între blocuri şi aşa ne-am trezit că nu mai avem spaţii suficiente între imobilele de locuit”.

Terenuri sintetice închise

În ultimii ani Primăria Hunedoarei a investit sute de mii de lei în amenajarea de terenuri sintetice de mini-fotbal. Unele au luat locul vechilor terenuri de sport din incinta şcolilor. Problema este că, după terminarea programului şcolar, acestea stau mai mult închise. Aşa se face că, într-o seară din vacanţa mare, dacă s-ar aduna, să zicem, 12 copii care ar vrea să joace fotbal, n-ar avea unde. „Noi am făcut acele terenuri, iar regimul lor de exploatare a fost lăsat la alegerea consiliilor de administraţie ale şcolilor. Am şi recomandat să fie disponibile şi în afara orelor de program şcolar, contra unei sume modice. Ce au decis şcolile, mai departe, nu ştiu exact. Ştiu însă, de exemplu, că un astfel de teren a fost lăsat la dispoziţia locuitorilor zonei şi, după câteva zile, am găsit pe el plase rupte, gunoaie, coji de seminţe. O să reanalizăm situaţia acestor terenuri”, spune primarul, Dan Bobouţanu. Hunedoara este un alt oraş în care „maidanele” dintre blocuri sunt pe cale de dispariţie, locul lor fiind luat de parcări. Şi în Hunedoara, un copil de 7, 8, 9, 10 ani nu are unde să joace nici măcar un fotbal-tenis aproape de blocul său. „Nu neg că avem şi noi această problemă, dar şi să amenajezi un mini-teren de sport între blocuri e dificil, pentru că, în primul rând, trebuie să fie la o distanţă destul de mare faţă de cel mai apropiat imobil (12 metri – n.red.). E vorba despre o serie de normative europene la care trebuie să ne conformăm mereu când vine vorba despre astfel de investiţii”.