În Deva, întoarcerea în timp este posibilă „mulţumită” transportului local
Cu doar un an în urmă, primarul Devei, Petru Mărginean, milita pentru o schimbare radicală a modului în care se prestează serviciul de transport în comun. Firmele de profil din zonă spuneau că pretenţiile primarului sunt imposibil de satisfăcut. A trecut un an şi nu s-a schimbat nimic. O călătorie pe aproape oricare linie de transport din Deva înseamnă o întoarcere în anii ’90, când firmele de stat, cu ale lor hârburi, capotau în faţa privaţilor apăruţi pe trasee cu microbuze de tot felul.
Cu 6-le „tăiat”
Recunoaştem: n-am mai mers cu autobuzul prin Deva de ani buni. Trebuie să ne mişcăm repede şi ori folosim bicicleta, ori maşina. Un tur al Devei cu mijloacele de transport în comun a fost o mică aventură. Alegem ora 11.30, ca să nu spună transportatorii că intenţionat am fi mers dimineaţa sau după-amiaza, la orele de vârf. Începem turul din staţia „Opera”. Ratăm un „6 tăiat”. Normal ar fi să vină altul, în cinci minute. Aşa ştiam din cele declarate oficial. De unde! Avem de aşteptat. Un „pirat” pus pe ciubuc ne-ntreabă dacă nu cumva mergem la Simeria, sau Orăştie. În staţie vine autobuzul de Hunedoara, apoi un microbuz spre Auchan, apoi un altul pe ruta Deva – Simeria – Orăştie – Alba. După vreo 12 minute de aşteptare mai, mai că invidiezi un bătrânel supraponderal călare pe o bicicletă aproape la fel de bătrână, ce scârţâie la fiecare pedală. Măcar el nu aşteaptă-n staţie. Încă trei minute şi vine al doilea „6 tăiat”. Oamenii se-nghesuie la uşă, urcarea durează vreo două minute. Şoferul trebuie să dea bilet la fiecare. Ni se pare, sau nu auzim cum se rup biletele noastre? Nu mai stăm să analizăm dacă ni s-a dat un bilet proaspăt rupt, sau unul „revândut”. E lume-n spate, aşa că nu stăm să cerem lămuriri. Şi-n plus, cine se uită la un leu şaizeci?! Autobuzul e relativ nou. Are însă destul de puţine scaune. Stăm în picioare şi simţim fiecare demaraj şi fiecare schimbare de viteză. În traficul destul de încâlcit din Deva, frânele şoferului sunt cele mai periculoase, dacă stai în picioare şi nu te ţii bine de vreo bară. E cam brutal în condus, sau aşa ni se pare nouă, dar şoferul e scuzat de politeţe. Fiecărui călător care coboară îi urează: „Să aveţi o zi frumoasă”. Mai rar asemenea atitudine în rândul şoferilor de microbuz din Deva…
Cu 8-ul înapoi în centru
Ne dăm jos la Uzo Balcan. Trecem pe lângă staţia pentru „8” din apropiere, că avem şi altă treabă-n zonă şi vedem o pancartă pe care scrie clar că, până la ora 20.00, maşinile de pe linia 8 apar din 5 în 5 minute, iar seara, din 10 în 10. Problema secundară e undeva mai în jos, iar la întoarcere, preferăm să aşteptăm în staţia traseului 8 din Dacia. Aici, pe pancartă mai scrie doar numărul de traseu. Locul în care ar fi trebuit să fie trecută şi frecvenţa apariţiei maşinilor e alb imaculat. „Ratăm” intenţionat prima maşină, ca să vedem la ce interval apare următoarea. Şi apare, la vreo 11 minute (nicidecum la cinci). E la fel de veche ca prima. De fapt, dă impresia că e un microbuz de marfă pe care s-au montat geamuri laterale şi scaune. Locuri pe scaune sunt mai multe. E destul de liber. Husele par a fi curate, dar dacă te uiţi bine, ori dacă faci imprudenţa să încerci să le miroşi… Mai bine să trecem peste asta. În mijlocul culoarului o gaură mare tronează în „linoleumul” cu care e acoperită podeaua. Se vede un ceva, aşa, ca de lemn ros. Maşina troncăne din toate încheieturile. Pe parcursul călătoriei ori eşti tentat să crezi că străzile din Deva sunt mult mai denivelate decât aveai impresia, ori că maşina are telescoapele originale. Originale şi foarte obosite. Când dai să te pregăteşti de coborâre nu ai de ce să te ţii. Te ţii de scaune. Grijă mare, unele spătare se mişcă 20 de centimetri în faţă şi-n spate aşa că, ghinion, ţi-ai ales un punct de sprijin relativ. Cum arată microbuzul din care te-ai dat jos, aşa arătau şi microbuzele de Hunedoara – Deva, cu vreo 18 ani în urmă.
Postări de „râsu’-plânsu’ ”
Imediat după „turul Devei cu microbuzul”, am aruncat o privire pe facebook, grupul „Civitas”. N-a fost deloc greu să găsim postări recente care să ne confirme că nu suntem noi prea pretenţioşi „De-a râsu’ – plânsu’! Azi dimineaţă, pe la orele 7.40, dl. Şofer de locala 6 a sugerat pasagerilor să se ridice de pe scaune ca să intre mai multă lume, pentru că nu intrau toţi oamenii din staţie, dar culmea e că, în momentul opririi microbuzului nu se mai deschideau uşile”, nota Mirela Popa. Iar răspunsurile au apărut imediat: „Doamne-ajută… bine ar fi să bage din nou vechile autobuze locale ( … ) eu locuiesc în Germania, dar sunt din Deva şi am văzut dezastrele de microbuze”, spune un tânăr, iar un altul afirmă: „Nu sunt un nostalgic comunist, dar, dacă transportul în comun de persoane în Deva ar fi la nivelul din ’89, călătorii ar circula în condiţii mult mai bune decât acum”.
Primăria vrea să păşească-n viitor, dar se-ntoarce la trecut
Primăria Devei a derulat anul acesta trei licitaţii pentru concesionarea serviciului de transport în comun. Toate trei au eşuat. La începutul anului, Primăria solicita, pe lângă maşini noi, dotate cu GPS şi sisteme minimale de siguranţă (ABS şi ESP), aer condiţionat funcţional, panouri de afişaj electronic, sisteme de validare electronică a biletelor şi camere video în vehicule. Tot Primăria pretindea viitorului transportator să se angajeze la modernizarea staţiilor astfel încât în fiecare dintre acestea călătorul să afle de pe un panou electronic câte minute mai sunt până la sosirea următoarei maşini, iar în staţiile mai tranzitate să existe şi sisteme electronice de vânzare a biletelor de călătorie.
Transportatorii din Deva au spus atunci că o asemenea investiţie se ridică la 2 milioane de euro, bani pe care nu-i pot lua decât de la bănci, iar băncile le solicită garanţii de 4 – 6 milioane de euro.
Între timp, Primăria a mai renunţat la pretenţii dar, degeaba. La ultima licitaţie au participat şi Devatrans şi Tirius Trans Tour, însă niciuna dintre companii nu a întrunit toate condiţiile caietului de sarcini.
În consecinţă, Primăria anunţă că este nevoită să se întoarcă la vechea metodă a negocierii directe. Termenul pentru depunerea ofertelor este 23 noiembrie, anul curent.
