Doamne fereşte, de vreun avion căzut pe la noi prin munţi! Ar fi găsit doar din întâmplare
Istoria recentă a accidentelor aviatice petrecute în Apuseni, Parâng sau Şureanu arată că, în toate cazurile, echipele de căutare au fost trimise aiurea, iar morţii şi supravieţuitorii au fost găsiţi mulţumită unor împrejurări care ţin mai mult de noroc, decât de sisteme de supraveghere şi servicii de salvare.
Săptămâna aceasta se împlineşte un an de la tragedia din Apuseni. Câteva grade dacă ar fi schimbat cursul aeronavei şi existau toate şansele ca accidentul în care şi-au pierdut viaţa pilotul Adrian Iovan şi tânăra Aura Ion să se fi petrecut în nordul judeţului Hunedoara. A fost un caz în urma căruia au ieşit la iveală serioasele lacune pe care le au autorităţile în asemenea situaţii.
Niciun exerciţiu
Mai bine de jumătate din suprafaţa judeţului Hunedoara este ocupată de relief muntos. Era de aşteptat ca, după tragedia din 20 ianuarie 2014, şi în judeţ să se organizeze mai multe exerciţii de salvare montană în caz de accident aviatic, exerciţii care să implice Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, Salvamontul, Jandarmeria Montană, Poliţia şi primăriile. Nicidecum însă. S-au modificat doar câteva planuri de intervenţie şi cam atât. Practic, problema pregătirii pentru alte situaţii de acest fel a fost rezolvată, deocamdată, doar din pix. „Sperăm să reuşim să organizăm un asemenea exerciţiu complex pe parcursul acestui an”, spune şeful Serviciului Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean, confirmând astfel informaţiile noastre referitoare la lipsa unei acţiuni de pe urma căreia autorităţile în domeniu să-şi poată îmbunătăţi metodele de intervenţie, în cazul în care vreun aparat de zbor cade undeva în Apuseni, Şureanu, Parâng sau Retezat.
Romatsa are cheia reuşitei
Tragedia de acum un an, din Apuseni, ar fi fost limitată ca proporţii dacă aparatul de zbor ar fi avut un sistem de localizare GPS funcţional. Un avion de mici dimensiuni, şi acesta fără sisteme proprii de localizare, a căzut în vara lui 2011 în Masivul Şureanu şi a fost găsit, din întâmplare, de şoferul unui TAF, nicidecum de echipele de salvare (foto). Hunedorenii care lucrează în domeniu îşi amintesc că atunci s-au stabilit trei arii de căutare cu suprafeţe imense: prima – Munţii Apuseni, a doua Valea Mureşului, a treia – Munţii Şureanu. Dacă a doua zi TAF-ul unei firme private care avea o exploatare forestieră în zonă n-ar fi urcat la lucru, avionul şi pilotul mort ar mai fi stat acolo încă o zi, cel puţin. „Acel avion nu era monitorizat de Romatsa, pentru că era de mici dimensiuni şi făcea un zbor de agrement (cel puţin aşa se declarase, cred). Salvamontul trebuie şi poate să ajungă primul oriunde în munţi, atâta timp cât i se indică direcţia corectă. Romatsa este instituţia care trebuie să ofere aceste date cu precizie şi cât mai rapid cu putinţă”, mai spune Bodean.
Noroc cu un localnic
Consecinţele unui alt accident aviatic petrecut recent în judeţ au fost limitate de faptul că unul dintre supravieţuitori cunoştea bine zona în care s-a petrecut nefericitul eveniment. Pe 18 februarie 2005, un elicopter închiriat de Ocolul Silvic Petroşani pentru a transporta furaje în munte s-a prăbuşit în zona Polatişte, în Parâng, în condiţii de ceaţă deasă (la fel cu cazul din Apuseni). În urma impactului două persoane au murit, pilotul şi unul dintre pădurari fiind răniţi grav. Pădurarul a ieşit din epava elicopterului după care s-a târât până spre o zonă în care ştia că are şanse să se întâlnească cu angajaţii unei exploatări forestiere. Aceştia au dat alarma, iar pentru salvarea pilotului rămas în epavă, jandarmii montani de la postul din Parâng au fost cei care au reuşit să plece primii, reuşind să găsească locul accidentului orientându-se după urmele de sânge lăsate de pădurar pe zăpadă.
