Dispăruţi pentru totdeauna. În urma a zeci de copii a rămas doar o poză pe pagina de internet a Poliţiei Române
Au plecat la joacă sau la distracţie dar nu s-au mai întors niciodată acasă. Au fost căutaţi zile în şir de autorităţi şi ani buni de părinţi însă în zadar. Nu i-a mai văzut nimeni. Parcă ar fi dispărut din senin. Sunt cazuri ale mai multor copii din judeţul Hunedoara în urma cărora au mai rămas doar poze şi câteva date de identificare, postate pe pagina de internet a Poliţiei Române. În majoritatea cazurilor, o clipă de neatenţie a fost suficientă pentru a schimba destine.
Cel mai vechi caz de dispariţie, din judeţul Hunedoara, datează din 1994. Atunci, mai mulţi copii au plecat la joacă. Unul dintre aceştia s-a oprit, într-o zonă împădurită, să se joace cu un vagonet de mină. Ceilalţi au plecat la o baltă din apropiere. Când s-au întors, copilul nu mai era acolo. L-au căutat în zadar. Autorităţile cred că micuţul ar fi căzut într-o gaură de mina din zonă.
O altă dispariţie, înregistrată pe site-ul Poliţiei Române, datează din 1996. Atunci, Andreea Alina Zoicaş, o fetiţă de nouă ani din Orăştie, a dispărut de acasă. Copila suferea de deficienţe de auz şi vorbire, iar în momentul dispariţiei se afla la bunici, în localitatea Corni, judeţul Botoşani. Deşi autorităţile au căutat-o şi „în gaură de şarpe”, nimeni nu a mai auzit nimic de ea.
Un alt copil „pierdut în fum” este Marcel Sorin Bodea, din Călan. A plecat la joacă, la fel ca orice copil de 10 ani, într-o zi din aprilie 1997. Atunci a fost văzut urcând dealul din apropierea cartierului unde se afla poligonul de tragere. Nu s-a mai întors acasă niciodată.
Au plecat… pentru totdeauna
O dispariţie misterioasă datează din anul 2000. Un copil de cinci ani a plecat de acasă împreună cu fratele său, în timp ce aceştia se aflau la bunici, în judeţul Buzău. Fratele său s-a întors acasă, însă singur. Băiatul le-a povestit bunicilor că, în timp ce călătoreau cu trenul, copilul de cinci ani ar fi sărit din vagon, s-ar fi lovit la un picior şi ar fi fost transportat la spital. Ceea ce s-a întâmplat mai departe nu poate nimeni să spună.
Un alt caz de dispariţie, nesoluţionat, este cel al unui adolescent din Petroşani. Acesta plecase la cumpărături, în urmă cu şase ani. De atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Avea 15 ani. La fel nu s-a mai auzit nimic nici de Ionel Daniel Pleşca din Hunedoara. Avea doar şase ani când a fost lăsat singur acasă de mama sa care plecase la spital. Când s-a întors, copilul nu mai era. Autorităţilor le-a fost cu atât mai greu să-l găsească cu cât copilul nu putea spune decât „mama” şi „tata” deoarece suferea de imaturitate psihoafectivă şi tulburări de vorbire.
Distracţie finalizată tragic
Un alt caz de dispariţie, foarte mediatizat la acea vreme, a fost al tânărului Andrei Paul Erdoş. Acesta a dispărut în timp ce se afla cu cortul pe malul Mureşului, însoţit de prieteni. Cel care s-a ocupat de caz a fost comisarul şef Costel Moisă, ofiţer specialist în cadrul Serviciului Investigaţii Criminale al IPJ Hunedoara. „Tinerii au consumat mai multe băuturi alcoolice, iar când s-au dus la culcare acesta a rămas afară. Când s-au trezit, au observat că prietenul lor lipseşte iar undiţele, lăsate pe mal, erau în apă. Băiatul a fost căutat mai multe zile pe mal, au fost aduşi scafandri care l-au căutat în apă dar fără niciun rezultat. Cel mai probabil, băiatul s-a rostogolit în apă în timpul somnului”, povesteşte Costel Moisă.
Dacă în alte state, o dispariţie este luată în considerare de autorităţi abia după 24 sau 48 de ore, în România se acţionează încă din momentul sesizării. Ceea ce este un avantaj, consideră poliţistul hunedorean. Chiar şi aşa, Costel Moisă îi sfătuieşte pe părinţi să îi supravegheze mai atent pe copii pentru a preveni astfel de cazuri deoarece, de cele mai multe ori, neglijenţa părinţilor poate duce tocmai la dispariţia micuţilor.
Găsit după 19 ani
Un caz care le dă putere părinţilor acestor copii că, într-o zi, îi vor putea strânge din nou în braţe s-a petrecut în 2011. Atunci, după 19 ani de la dispariţie, un „copil” a fost găsit. Acesta dispăruse din Vulcan pe când avea doar 10 ani. Plecase cu gunoiul şi nu s-a mai întors. A trecut prin mai multe centre de plasament din ţară şi a rămas la Iaşi. A primit o identitate nouă, astfel încât era foarte greu de găsit. Până în ziua în care şi-a recunoscut poza pe internet. „După 19 ani Andronache Spiridon şi-a văzut numele şi poza pe un site de internet. Acestuia, care suferea de anumite deficienţe psihice, i s-a părut cunoscut numele. Le povestea prietenilor că a stat într-o zonă de mine. Atunci am fost contactaţi de femeia la care Spiridon stătea în gazdă. Am confruntat toate informaţiile, mama îl recunoscuse dar ceea ce pe noi ne-a convins că bărbatul este cine spune el că el, a fost testul ADN”, a povestit comisarul şef Costel Moisă.
„Nu putem vorbi de cazuri de răpire. Cele mai multe sunt plecări voluntare”, cms. şef Costel Moisă
