CJ Hunedoara e bun de plată. 270.000 de lei pentru o autorizaţie emisă greşit. Pentru o eroare comisă în 2006, Consiliul Judeţean şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură trebuie să plătească peste 280.000 de lei. Suma s-ar putea înzeci peste câteva luni.

După aproape 10 ani de procese, un hunedorean care a fost, practic, ţepuit de autorităţile judeţene, a reuşit să-şi găsească, parţial, dreptatea, în instanţă. Curtea de Apel Braşov a decis ca Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJCCPN) şi Consiliul Judeţean Hunedoara să plătească 280.000 de lei pentru o serie de greşeli în urma cărora, un hunedorean a fost lăsat să înceapă construcţia unei ciupercării, apoi a fost oprit pe motiv că terenul pentru care primise autorizaţie de la CJ era, de fapt, sit arheologic. Sentinţa nu este definitivă. La recurs, păgubitul are de gând să ceară cel puţin 2,6 milioane de lei.

În 2006, Atila Kurta a decis să încerce să construiască în judeţul Hunedoara una dintre cele mai moderne ciupercării de la acea vreme. A reuşit să acceseze o finanţare de 100.000 de euro prin programul SAPARD şi o linie de credit de 400.000 de euro de la o bancă. Planul său era să amenajeze o ciupercărie destul de mare, la standarde europene, cu fluxuri de producţie şi tehnologie de import. A căutat un teren de o jumătate de hectar şi a găsit unul aproape de Măgura Uroiului, în comuna Rapoltu Mare. A întrebat şi primăria şi Consiliul Judeţean dacă va putea construi sau nu pe acel teren, i s-a răspuns afirmativ, după care a cumpărat terenul şi s-a apucat de treabă.

Ciupercăria, cu spor doar pentru arheologi

Fiind vorba de un teren extravilan, a cerut şi obţinut autorizaţie de construire din partea Consiliului Judeţean. În vara lui 2007, un arheolog de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCRD) Deva a constatat că lucrările pentru construirea ciupercăriei se derulau, de fapt, în zona de protecţie a sitului arheologic de la Măgura Uroiului. Imediat, DJCCPN Hunedoara a dispus oprirea lucrărilor, pe motiv că în acel loc nu s-a efectuat descărcarea de sarcină arheologică (fapt ce presupune cercetarea zonei iar, în funcţie de rezultate, stoparea sau continuarea lucrărilor).

Investitorul s-a conformat. A oprit construcţia şi a plătit Muzeului din Deva 25.000 de lei pentru lucrări de descărcare arheologică. Ghinionul lui: în zonă s-au făcut descoperiri arheologice destul de importante, motiv pentru care MCDR a decis că se impune extinderea cercetărilor şi a mai cerut încă 40.000 de lei, Cheltuielile totale (cu tot cu readucerea terenului la o stare potrivită pentru continuarea construcţiei) ar fi ajuns la 100.000 de lei. Aici investitorul a spus „Stop”.

Cum se pasa vina

Reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură spuneau atunci că vina aparţine Consiliului Judeţean, pentru că a emis autorizaţia de construire fără să consulte specialiştii direcţiei, mai ales că descoperiri arheologice în zonă s-au făcut încă de la începutul secolului trecut, iar aria în cauză a început să fie cercetată intens încă din 2001.

Oficialii Consiliului Judeţean spuneau că instituţia lor nu are nicio vină, mai ales că DJCCPN nu prezentase, până la acea dată, o situaţie actualizată a siturilor arheologice, iar autorizaţia fusese emisă după ce şi Primăria Rapoltu Mare emisese un aviz favorabil în acest sens.  „Noi am întocmit un Plan Urbanistic General în 2001, care are şi avizul Direcţiei pentru Cultură. De ce nu au venit atunci să ne spună că zona în cauză este sit arheologic? (…) La o întrunire pe problema ciupercăriei, doamnele de la Direcţia pentru Cultură au spus că au o situaţie a siturilor arheologice, dar nu au apucat să o trimită autorităţilor. Dacă aşa se pune problema… ce-ar mai fi de spus?”, declara, în vara lui 2007, Octavian Roman, şi atunci şi acum primar al comunei Rapoltu Mare.

„Am întrebat Consiliul Judeţean de ce mi s-a dat autorizaţie de construcţie dacă acolo e zona de protecţie a unui sit arheologic. Mi s-a răspuns «Pe hărţile noastre nu apare niciun sit arheologic acolo» (deşi zona era cercetată încă din 2001 – n.red.). Nu este greşeala mea şi nu este normal ca eu să plătesc pentru ea. Eu am plătit destul până acum”, declara Atila Kurta, la acea vreme.

Într-un târziu a fost nevoit să renunţe la planurile sale, deşi cheltuise bani serioşi până în acel punct. Îşi cumpărase inclusiv structura metalică pentru ceea ce se dorea a fi „Ciupercăria Spor”.

O luptă dură, foarte dură

Atila Kurta a dat în judecată Consiliul Judeţean şi Direcţia pentru Cultură Hunedoara. Tribunalul Hunedoara nu i-a dat însă dreptate. S-a adresat apoi Curţii de Apel Alba Iulia, mai ales că instanţa hunedoreană şi-a bazat decizia şi pe o serie de determinări ale limitelor terenului efectuate total greşit. Nici aici n-a avut câştig de cauză. Procesul a ajuns apoi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a decis rejudecarea cauzei la Curtea de Apel. Atila Kurta a cerut însă strămutarea procesului. Astfel dosarul a ajuns la Curtea de Apel Braşov. Investitorul a pierdut, din nou. Nu s-a lăsat. S-a adresat, din nou, Înaltei Curţi care, din nou, a dispus rejudecarea cauzei. Săptămâna trecută, Curtea de Apel Braşov a decis că, totuşi, Consiliul Judeţean şi Direcţia pentru Cultură sunt vinovate şi a dat câştig de cauză reclamantului, obligând cele două instituţii la plata unor daune în valoare de 237.251 de lei şi a unor cheltuieli de judecată în valoare de 43.000 de lei. Sentinţa nu este definitivă.

Reclamantul: „Insuficient”

Atila Kurta spune că sumele stabilite de Curtea de Apel Braşov sunt total insuficiente pentru a-i acoperi daunele suferite şi cheltuielile de judecată, motiv pentru care se va adresa, din nou, Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie. „Cei 237.000 de lei, probabil, acoperă doar pagubele mele suferite în relaţia cu banca de la care luasem acel credit. Din creditul acordat în regim de decontare a lucrărilor, din ce-mi mai aduc aminte, am tras vreo 25.000 de euro pentru a cumpăra structura metalică, sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi. Suma nu acoperă însă total nici cheltuielile de judecată şi nici daunele la care am fost noi supuşi în tot acest timp. E vorba de taxe de timbru plătite, de pierderi, de profituri nerealizate… . Pretenţiile noastre erau în jur de 2,6 milioane de lei. Acum cred că se vor apropia de 3 milioane, după ce se actualizează sumele. Vom vedea cum se va termina definitiv procesul. Important este că, în sfârşit, justiţia a stabilit că instituţiile sunt vinovate, nu eu”, spune acum Atila Kurta, care remarcă faptul că, în afară de conducătorii propulsaţi politic la Consiliul Judeţean şi Direcţia pentru Cultură Hunedoara, aproape toţi funcţionarii celor două instituţii care au produs eroarea se află pe aceleaşi posturi.