Boschetari de “profesie”. Oamenii străzii nu trebuie “jigniţi” cu munca

În urmă cu trei săptămâni, cotidianul Glasul Hunedoarei publica un articol povestea tristă a unui miner din Valea Jiului, Ioan Ştefan Sicora. Omul era “condamnat” să-şi petreacă nopţile geroase în gurile de canal, boschetarul îşi “blestema” soarta şi spunea că ar da orice să primească o şansă în plus. A primit o ofertă de angajare, dar a refuzat să se prezinte la muncă.

Omul străzii spunea la momentul respectiv că refuză să cerşească şi că munceşte pe unde apucă pentru a face rost de bani, iar dorinţa sa cea mai mare era să obţină o pensie. Ar mai fi avut nevoie de patru ani pentru a împlini 20 de ani munciţi în subteran şi astfel s-ar fi putut pensiona.

Dumnezeu îţi dă…

Şansa fostului miner nu a întârziat să apară. În ziua publicării articolului, un cititor din judeţul Bihor, director al unei mine private, a luat legătura cu redactorii cotidianului Glasul Hunedoarei: “Am citit articolul din ziar şi m-a impresionat foarte mult, ştiu că sunt foarte mulţi în situaţia lui. Vreau să ştiu dacă ar putea lucra în subteran la mina unde lucrez acum, la Ştei. Vom angaja câteva persoane şi poate reuşim să îl ajutăm, am să rezolv şi cazare pentru o perioadă, până câştigă să se întreţină”.

Reacţia, lacrimile de crocodil şi promisiunea fără valoare

În aceeaşi zi, redactorii cotidianului Glasul Hunedoarei s-au reîntors la gura de canal pentru a-i da boschetarului vestea cea mare. Luat prin surprindere de propunerea făcută, reacţia fostului miner a fost una pozitivă fiind vădit emoţionat de ajutorul neaşteptat. Tot prin redactorii cotidianului Glasul Hunedoarei, Sicora a luat legătura cu persoana din Bihor care îi întinsese o mână de ajutor. Fostul miner avea calificarea necesară, atât ca lucrător în subteran, cât şi cea de electrician de mină, lucru care ar fi prezentat un avantaj pentru angajare. Ca să-l ajute pe “norocosu’” om al străzii să-şi refacă viaţa şi să ajungă la noul său loc de muncă, redactorii cotidianului Glasul Hunedoarei i-au oferit o sumă de bani care să-i acopere cheltuielile de transport şi hrana pentru câteva zile. Printre lacrimi, Sicora a mulţumit celor care i-au dat şansa unei vieţi normale şi a promis că a doua zi va bate la poarta minei pentru a se angaja.

…dar nu îţi bagă în traistă

Ziua în care s-au făcut angajările la mină a venit, însă fostul miner “a uitat” să se prezinte la angajator. Au urmat două săptămâni în care boschetarul a fost de negăsit. După mai multe zile de căutări, redactorii cotidianului Glasul Hunedoarei au reuşit într-un final să dea de urma acestuia… la el “acasă”, în gura de canal. Întrebat dacă are de gând să profite de şansa care i-a fost dată, acesta a precizat că în două zile va obţine actul de identitate şi “negreşit” se va duce să se angajeze. După o altă săptămână, promisiunile boschetarului s-au dovedit din nou doar vorbe în vânt. Acesta continuă să locuiască în gura de canal din spatele Casei de Cultură din Deva, plângându-se cui este dispus să-l asculte cât de nenorocit este şi ce dură a fost viaţa cu el şi cât de mult şi-ar dori să-şi găsească un loc de muncă pentru că visul vieţii sale este să poată ieşi la pensie şi să ducă o viaţă normală.

Foto: Oamenii din canalele Devei refuză să muncească, chiar dacă li se oferă şansa