Arc peste timp la „Premianţii fără premii”. Ionel Drăgan, omul care a adus judo-ul la Deva, şi Mihai Martinesc, unul dintre cei mai tineri campioni ai judeţului
La ediţia cu numărul 57, campania civică aduce în atenţia hunedorenilor, nu unul, ci doi protagonişti care vor primi diploma, buchetul tricolor şi insigna, devenite între timp mărci înregistrate. Este vorba de profesorul Ionel Drăgan, cel care a adus şi promovat judo-ul în Deva şi despre micuţul karateka Mihai Martinesc, unul dintre cei mai tineri campioni ai judeţului.
Ionel Drăgan are 74 de ani şi merge, zilnic, la sala de antrenament. Vara trăieşte într-un paradis de pe malul Mureşului. Iarna coase goblen şi ascultă muzică clasică. Printre picături, îşi aminteşte şi de începuturile lui în arta răspândită în lume de japonezul Jigoro Kano. În toamna lui ’64, era profesor de desen Şcoala „Dr. Petru Groza” (actuala „Regina Maria”). În mai puţin de-o lună, şi-a format prima grupă de copii dornici să înveţe judo. „Profesorul Anghel Nistor era directorul şcolii. I-am spus ce vreau să fac şi m-a lăsat să-i antrenez în sala de sport. Dar cum nimeni nu auzise de judo la Deva, au început să apară discuţii, mai ales din partea profesorilor. Îşi închipuiau judo ca pe ceva mistic-religios. Am încercat să le explic că e vorba de-o artă care te dezvoltă fizic şi psihic. Pe unii n-am reuşit să-i luminez niciodată, aşa că mi-am continuat antrenamentele”, rememorează primul antrenor hunedorean de judo. În acelaşi an, a devenit probă olimpică, iar după patru ani a fost înfiinţată Federaţia Română de Judo. Secţia de judo a Clubului Sportiv Deva avea să fie printre primele afiliate, iar Ionel Drăgan a fost primul antrenor oficial. Prin sală i-a trecut generaţie după generaţie. Au apărut medaliaţii şi sportivii de performanţă – inclusiv Doru Sapta, actualul preşedinte al Federaţiei Române de Judo, Alexandru Bălgrădean, secretarul general al FRJ, şi Gabi Sapta, antrenorul loturilor naţionale ale Kuweitului.
Micul campion
Deşi are doar 10 ani, Mihai Martinesc se poate lăuda cu câteva lucruri la care alţi copii de vârsta lui nu îndrăznesc să se gândească. Pe rafturile din camera sa, maşinuţele n-au loc de medalii. A păşit pe tatami de aproape trei ani şi deja părinţii săi se gândesc cum să mai facă loc pentru distincţiile ce vin pe bandă rulantă. Mihai s-a îndrăgostit iremediabil de karate. Îşi închipuie cu greu ce înseamnă lumea fără kimono şi centură. Fără kata şi kumite, fără sensei. A participat la numeroase competiţii europene sau mondiale şi a reuşit să adune peste 100 de medalii, cea mai importantă dintre acestea fiind medalia de aur obţinută la Campionatul Mondial. La antrenamente nu lipseşte decât motivat. E, de departe, un model pentru cei de vârsta lui. Şi nu numai! Acum, participă la competiţii pentru Champions Club Karate din Hunedoara, care şi-a deschis porţile anul trecut, tocmai pentru a sprijini descoperirea unor talente precum Mihai. Întâlnirea cu cei doi, mâine, de la ora 11.00, în centrul Devei (la statuia lui Decebal).
