glasul-hd.ro Web analytics

ActualitateAdministrație

Aleşii Hunedoarei nu vor sau nu pot? După mai bine de 10 ani de discuţii, proiectul „trenul mic” rămâne la stadiul de idee. Între timp, apar linii de mocăniţă prin alte părţi ale ţării.

Anul trecut s-au împlinit 10 ani de când ideea reabilitării liniei înguste dintre Hunedoara şi Govăjdia (prima cale ferată industrială din Ardeal) a apărut în spaţiul public. La un moment dat, autorităţile păreau că fac paşi în această direcţie. În momentul de faţă, ideea e ca şi moartă. Asta în timp ce, de ani buni, la Vişeu circulă o mocăniţă turistică, la Brad, la fel, iar la Moldoviţa (judeţul Suceava), în 2015, autorităţile locale şi cele judeţene au reuşit să pună în funcţiune o „mocăniţă” ce a devenit una dintre principalele atracţii turistice ale zonei. Şi nu sunt singurele zone din România în care trasee de cale ferată îngustă au fost readuse la viaţă. Cel mai spectaculos însă, Hunedoara – Govăjdia, e ignorat de autorităţile locale, în ultimii ani.

La insistenţele reprezentanţilor unui ONG hunedorean, în 2010, traseul de cale ferată îngustă Hunedoara – Govăjdia a fost declarat monument istoric. A avut acest statut vreme de un an, timp în care autorităţile locale trebuiau să întocmească un dosar mai complex pe baza căruia „trenul mic”, cum îi spuneau hunedorenii, să devină definitiv obiectiv al patrimoniului cultural naţional. N-au făcut-o. În 2011, Consiliul Judeţean iniţia o asociere cu primăriile din Hunedoara şi Ghelari pentru proiectul reabilitării liniei. Mai ales în campania pentru alegerile locale din 2012, „mocăniţa” a devenit temă electorală. În lunile ce au urmat alegerilor de atunci, Consiliul Judeţean „reuşea” să intre în posesia unui obiectiv important de pe traseul „trenului mic”: podul de peste pârâul Zlaşti. Ghinion însă: firma care-l donase Consiliului Judeţean se afla în insolvenţă, aşa că, legal, nu putea să-şi înstrăineze bunurile, cel puţin nu prin donaţii. Aici părea că se opreşte „povestea”.

Înapoi la Primărie

În 2015, proiectul pentru reabilitarea mocăniţei de la Berzasca (jud. Caraş) a „căzut” pentru că primăria comunei amintite n-a avut bani de co-finanţare. Au rămas astfel disponibile vreo 12 milioane de euro, bani europeni, la nivelul ADR Vest, pe trecuta sesiune de finanţare europeană. S-a încercat atunci „reactivarea” ideii „trenului mic” de la Hunedoara, în regim de urgenţă.  Chestiunea a fost reanalizată de către Consiliul Judeţean, instituţia care preluase iniţiativa prin 2013 – 2014. Degeaba. „A fost o idee pe care am îmbrăţişat-o instantaneu, pentru că ar contribui masiv la promovarea Hunedoarei. Din punct de vedere juridic am întâmpinat probleme. Transferurile de terenuri de la actualii proprietari în patrimoniul Consiliului Judeţean ar fi însemnat proceduri prelungi, din cauza cărora nu ne-am fi încadrat în termen. Am convenit atunci ca, de problemă, să se ocupe direct Primăria Hunedoarei, iar Consiliul Judeţean să rămână un partener activ în proiect, dar nu titular. Consiliul Judeţean poate contribui atât cu resursă umană foarte bine calificată dar şi cu o parte din cofinanţarea necesară. Un sfert dintre turiştii care vizitează Castelul Corvinilor, dacă ar merge şi cu mocăniţa, ar însemna un câştig financiar semnificativ şi, mai ales, unul de imagine”, spune ex-preşedintele CJ Hunedoara, Adrian David.

O ultimă încercare, eşuată

În 2014 – 2015, fostul primar al Hunedoarei, Viorel Arion, a iniţiat discuţii cu reprezentanţii societăţii Talc Dolomită SA pentru a prelua în patrimoniul public bucata de linie îngustă aflată în proprietatea firmei amintite şi imobilele deţinute de aceasta în zona cunoscută sub numele de „Gara mică”. Cele două părţi s-au împiedicat în legislaţia românească: „Prima dată, Talc Dolomită a făcut o ofertă de 70.000 de euro pentru terenul de sub linie. N-a fost vorba de bani plătiţi de către noi spre acea firmă, ci partenerii privaţi de discuţie doreau o compensare a datoriilor pe care le aveau. Nu aveau datorii, la acea vreme, la bugetul local, ci doreau o compensare cu ANAF. De fapt, era o dare în plată. Procedurile erau extrem de greoaie. Nu ştiu cum e acum, dar la acea vreme nu reuşise nimeni aşa ceva în România”, spune Viorel Arion. Ex-primarul Hunedoarei susţinea, în 2015, că singura variantă de realizare a proiectului ar fi o finanţare europeană. E vorba despre 10 kilometri de linie ferată îngustă, trei poduri de refăcut şi patru podeţe, până la furnalul de la Govăjdia.

Poate… cândva

Actualul primar al municipiului Hunedoara, Dan Bobouţanu, spune că, din cunoştinţele sale, instituţia pe care o reprezintă nu are întocmit niciun proiect în ce priveşte „trenul mic”. Spune că, pentru început, ar trebui susţinut şi încurajat proiectul Primăriei Ghelari, care doreşte să reabiliteze furnalul de la Govăjdia şi să aducă aici turiştii, de la Castelul Corvinilor, cu un „trenuleţ pe şosea”. „Reabilitarea liniei de mocăniţă, chiar dacă presupune o investiţie foarte mare e absolut necesară, dacă vrem ca trendul ascendent al numărului de vizitatori de la Castelul Corvinilor să crească (fosta „Gară mică” e la 100 de metri distanţă de castel – n.red.). Dacă am avea furnalul de la Govăjdia reabilitat, am avea unde să-i ducem pe turişti, cu trenuleţul, indiferent că e vorba de un trenuleţ care merge pe şosea, sau pe o linie ferată. Mă tem însă că traseul ar costa foarte mult, mai ales că acesta cuprinde şi mai multe poduri care vor trebui refăcute”, declară Bobouţanu.

Tags

5 Comments

  1. Nu vedeti ca daca se implica oameni ca si Ciolos in politica, nu sunt alesi de oameni?
    Tampitii din Romania vor sa stea cu mana intinsa si sa le curga mierea la robinete dar ei sa ramana cu acelasi comportament si mentalitate de tigan obosit.
    Pe zi ce trece imi pare rau ca nu mai plec odata din tara asta.
    Felicitari celor care au reusit sa scape. Votantii PSD nu au cum sa inteleaga ce inseamna un lucru bine facut si ca se face cu o gandire pe termen lung, nu doar 50 lei la pensie si inchidem ochii la orice.

  2. Bine spus stau sa pice din cer suntem plini de datori si nu se poate face nimic doar in interesul lor nu al cetateanului de rand rusine avem o tara atat de frumoasa si am ajuns sa rada straini de noi …….vai si amar de alesi acestei tari