Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Destul de puțin interesant pentru specialiști de-a lungul timpului, din punctul de vedere al cercetărilor arheologice, turnul de la Răchitova a fost totuși menționat de-a lungul timpului cu diverse ocazii, fie că vorbim despre ghiduri turistice, fie despre studii de specialitate sau volume referitoare la Țara Hațegului în special sau la tipologia fortificațiilor în general, pentru a se putea ilustra diferențele sau asemănările între diferite construcții, etapizarea lor și încadrarea cronologică.

Spre exemplu, Octavian Floca în Hunedoara. Ghid al județului (Deva, 1969, p. 224) menționează succint faptul că „la comuna Răchitova se păstrează ruina unui turn de pază, înconjurat cu șanțuri, construit în sec. XIV-XV de către cneji locali”.

Dacă satul Răchitova se pare că este atestat încă din 1360, ca domeniu aparținând familiei cneziale și nobiliare Mușina, mărturiile documentare despre cetate lipsesc. Un sondaj arheologic este efectuat în anul 1970, Radu Popa publicând în Buletinul Monumentelor Istorice (an. XLI, nr. 3, 1972, p. 54-66) o descrierea mai amănunțită asupra Cetăților din Țara Hațegului, prin care se număra, evident, și cea de la Răchitova. Unele dintre acestea au fost catalogate ca „turnuri de observație”, ca „turnuri de pază”, fiind puse „în legătură cu drumurile ce treceau peste munte”, dar ele „nu au fost altceva decât turnuri-locuință, exemplare ale Wohntürm-elor sau donjoanelor izolate cum li se mai spune în literatura de specialitate, răspândite pe aproape întreaga suprafață a Europei din primele 2-3 veacuri ale mileniului” al doilea. Ele practic „au reprezentat locuințe fortificate, cu caracter temporar, folosite în momente de primejdie de către familiile cneziale românești din Țara Hațegului și totodată ca loc de păstrare a unor bunuri de valoare deosebită”.

Gheorghe Anghel, în capitolul dedicat obiectivului de la Răchitova din volumul Fortificații medievale de piatră din secolele XIII-XVI, oferă o suită de informații pornind de la cele de ordin istoriografic, trecând prin zona arheologică și ajungând la date strict tehnice (Cluj-Napoca, 1986, p. 153-155). În final el concluzionează că „cetatea de la Răchitova, valoroasă prin faptul că este una dintre puținele prototipuri de fortificații cu donjon de piatră înconjurat cu val de pământ păstrate din evul mediu timpuriu în Transilvania, ilustrează convingător atât forța economică a micilor cnezi români din aceste părți cât și eforturile lor de a-și consolida independența”.

Însă, poate, descrierea cea mai succintă și aproape de realitate o găsim la Adrian Andrei Rusu, care specifică faptul că cetatea „se compune dintr-un turn-donjon central (…) cu bază rectangulară și patru nivele. Latura de nord a turnului s-a prăbușit după mijlocul secolului XX. Un ancadrament de intrare din piatră fasonată a fost găsit prin cercetarea arheologică, dar a rămas nepublicat. A fost înconjurat spre vest de un val de pământ și șanț (l. = 4 m), care a suferit apoi o astupare și refacere de val cu palisadă, la 30 m distanță. Inițial a avut circa 150 m², ulterior a ajuns la 500 m². În interior nu s-au descoperit decât câteva fragmente ceramice de secol XIV” (Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania și teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005, p. 529).

Alte obiective în zonă

Conform descrierii din Lista Monumentelor Istorice, la aproximativ 300 de m de turnul-cetate se găsesc ruinele vechii biserici românești datând din secolul al XV-lea. Pentru cei care îndrăgesc arhitectura tradițională, pe raza aceleași comune se găsește satul Mesteacăn, amplasat într-un punct de belvedere ideal, cu o perspectivă largă spre Țara Hațegului și munții din jur: Șureanu, Retezat, Parâng. care mai păstrează construcții din lemn, înălțate pe bază de piatră și (unele) păstrând acoperișul de paie. În apropiere se mai găsesc și alte obiective, cel mai cunoscut dintre acestea fiind Biserica de la Densuș, cu hramul „Sfântul Nicolae”, asupra căreia nu mai trebuie să insistăm. Asupra Geoparcul Dinozaurilor iarăși nu este cazul să spunem prea multe, fiind inclus pe lista geoparcurilor UNESCO. În sfârșit, o vizită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa  nu poate decât să aducă un plus de satisfacție vizitatorului…

Daniel I. Iancu