Război pe faţă între Ligă şi Federaţie

După ce au ajuns să ameninţe că vor contesta în instanţă (!) numirea selecţionerului Cristophe Daum la echipa naţională a României, o parte dintre cluburile de Liga I – susţinute desigur de Liga Profesionistă de Fotbal din România, aflată sub comanda lui Gino Iorgulescu – au mai făcut un pas în războiul deschis cu Federaţia. Concret, zece cluburi au cerut forului condus de Răzvan Burleanu să renunţe sau cel puţin să amâne cu încă un an aplicarea regulii prezenţei pe teren a unui jucător sub 21 de ani la fiecare meci al unei echipe din Liga I.

Înainte de a aborda subiectul în sine, să amintim „en passant” că principalul, dacă nu singurul argument al fostului preşedinte al FRF, Mircea Sandu, în cazul dezafilierii Craiovei (pentru care a şi primit o condamnare penală de trei ani de închisoare) a fost faptul că Adrian Mititelu s-a adresat instanţei şi a dat în judecată Federaţia. Dacă argumentul ar fi fost valid şi conform regulamentului, cum spunea Sandu, ce ar trebui să facă actuala conducere a FRF cu cluburile care s-ar adresa instanţei civile în cazul votului pentru numirea lui Daum? Întrebăm şi noi, nici măcar nu sugerăm ca Burleanu să procedeze cu contestatarii săi de aceeaşi manieră cu Sandu!

Ce spun cluburile „din opoziţie”

Regula în sine (pe întreg parcursul unui meci din Liga I o echipă trebuie să aibă pe teren minim un jucător sub 21 de ani) nici măcar nu e atât de scandaloasă precum pretind unii. În condiţiile în care nici o echipă naţională de juniori sau tineret a României nu s-a mai calificat la vreun turneu final european sau mondial din vremuri imemoriale, trebuie fără discuţie făcut ceva pentru a revigora fotbalul juvenil. Centrele Regionale de Excelenţă (contestate bineînţeles şi ele – nici o coincidenţă – de aceiaşi oameni) au fost un prim pas, regula în discuţie este alta.

„Nu există în nici un campionat puternic din Europa o asemenea regulă”, spun contestatarii. Perfect adevărat, numai că la fel de adevărat este că în acele campionate nu li se permite să evolueze cluburilor care nu au centre de copii şi juniori perfect puse la punct, respectând cele mai stricte condiţii! Nici vorbă să li se dea voie să participe ţinând doar de ochii lumii, pur formal, numai cinci grupe de copii (minimul admis), cum se întâmplă la noi în Liga 1.

Încă de la începutul anilor ’90 Federaţia a desfiinţat campionatul de tineret-speranţe, poate cel mai nociv gest comis de Mircea Sandu în întreaga sa perioadă de peste două decenii la conducerea fotbalului românesc. Justificarea sa absolut penibilă, „aşa au vrut cluburile, că nu au bani pentru asta” nu stă în nici un caz în picioare, fiind contrazise de nenumărate fapte: „cluburile” au găsit câte o valiză cu un milion de euro să îşi „motiveze” adversarii adversarilor, arbitrii şi şefii lor au fost prinşi cu bani primiţi mită de la conducătorii de cluburi, comisioane imense au fost plătite impresarilor ca să transfere jucători fără nici o valoare, care după câteva săptămâni s-au întors cu coada între picioare de unde au venit şi multe altele de acelaşi gen. Pentru aşa ceva s-au găsit fără dificultate bani, în schimb câteva zeci de mii de euro pentru a-şi creşte la club proprii juniori erau imposibil de investit, pentru unii…

Rămâne de văzut dacă Federaţia va ceda în faţa pretenţiilor Ligii sau va păstra în vigoare aplicarea regulii pentru campionatul 2016 – 2017. De răspunsul la această întrebare depind mai multe decât un simplu episod din conflictul FRF – LPF.