Unirea sărăciilor nu rezolvă problema mineritului. Compania Energetică Hunedoara, un mamut cu picioare de lut
De mai bine de un an se vorbeşte despre înfiinţarea Companiei Energetice Hunedoara, o firmă care să cuprindă minele viabile din Compania Naţională a Huilei şi termocentralele de la Mintia şi Paroşeni, de fapt singurii beneficiari ai cărbunelui extras din Valea Jiului. Până în urmă cu şase luni s-au făcut câţiva paşi spre realizarea Complexului, apoi procesul a fost stopat, cu toate că la modul declarativ, reprezentanţii Guvernului susţin că există voinţă politică pentru înfiinţarea acestuia.
Singura soluţie economică care ar putea salva mineritul din Valea Jiului este trecerea minelor în patrimoniul termocentralelor care funcţionează cu cărbunele extras din subsolul Văii Jiului.
Datorii şi pierderi mari în producţia termoenergetică
Primul pas în realizarea Complexului Energetic Hunedoara ar fi trebuit să fie fuziunea termocentralelor de la Mintia şi Paroşeni. Din punct de vedere al bilanţurilor contabile, cele două societăţi comerciale Electrocentrale Mintia SA şi Electrocentrale Paroşeni SA înregistrează cumulat creanţe de 265.764.270 lei. Din cele două termocentrale doar Mintia a încheiat anul 2011 cu profit. Electrocentrale Deva a înregistrat la finele anului trecut un plus de 2.499.075 de lei, în timp ce Electrocentrale Paroşeni a reuşit să acumuleze pierderi de 34.470.342 lei. Prin fuzionarea celor două societăţi, noua entitate ar prelua o pierdere de 34.171.267 şi întreaga creanţă a celor două societăţi. În aceste condiţii este greu de crezut că, preluând minele de cărbune, cele două societăţi producătoare de energie electrică ar mai putea fi rentabilizate, fără o eventuală ştergere a datoriilor istorice, imposibil de realizat în conjunctura actuală a economiei europene.
CNH trăieşte doar pentru protecţie socială
Compania Naţională a Huilei Petroşani este de multă vreme în colaps economic. În lipsa unor subvenţii alocate de Guvern pentru închiderea minelor nerentabile, CNH nu şi-ar putea susţine activitatea. Cu tot ajutorul primit de la stat, CNH a înregistrat anul trecut pierderi de 417.109.493 de lei şi o creanţă de 224.006.446 de lei, fiind cel mai mare datornic la bugetul de stat din România. Din cele şapte mine în exploatare, patru sunt considerate rentabile, iar trei vor intra într-un proces de închidere.
O păcăleală tipic românească
Ca să evite presiunile FMI şi ale Comisiei Europene referitoare la încasarea datoriilor istorice către bugetul de stat, Guvernul a găsit o soluţie de compromis. Primul pas ar fi fost înfiinţarea Complexului Energetic Hunedoara prin fuzionarea celor două termocentrale. În a doua etapă nou înfiinţatul Complex Energetic trebuie să cumpere cele patru mine viabile de la CNH. Compania minieră urmează să rămână cu cele trei mine neviabile, din exploatarea cărora ar urma statul să-şi recupereze creanţele, dacă mai este posibil acest lucru.
Minus cu minus dă un minus mai mare
Chiar dacă ar prelua gratuit minele profitabile din Valea Jiului, lucru pe care este greu de crezut că îl vor accepta FMI şi Comisia Europeană, nou înfiinţatul Complex Energetic rămâne cu creanţele uriaşe către bugetul de stat şi cu o activitate neprofitabilă. Complexul a fost creat pentru a include cheltuielile de producţie a celor patru mine în preţul de cost al energiei produse de cele două termocentrale. Astfel se evită achiziţionarea cărbunelui la un preţ stabilit pe piaţă, taxarea acestuia cu TVA şi alte impozite aferente activităţii comerciale a CNH. Practic, fiecare termocentrală îşi va regla preţurile de producţie ţinând cont de costurile de exploatare a materiei prime. În condiţiile în care au funcţionat până în prezent, entităţile viitorului Complex Energetic, este greu de crezut că un ansamblu de firme profitabile va deveni viabil din punct de vedere economic.
La cele trei firme care vor compune Complexul Energetic Hunedoara lucrează în prezent 10.562 de persoane. În urma înfiinţării Complexului Energetic se preconizează o reducere drastică de personal. Astfel la minele viabile care vor fi preluate de Complex vor fi angajaţi în jur de 4.000 de persoane, iar cele două termocentrale vor disponibiliza aproximativ 20 la sută din angajaţi.
Risipa la firmele de stat cunoaşte diverse forme, de la firme căpuşă la sponsorizarea diverselor echipe sportive. Anul trecut Oltchim a virat în conturile echipei de handbal care-i poartă numele 13.808.728 lei.
Două firme cu capital de stat, aflate în pragul falimentului, vor avea parte de soluţii diferite pentru salvarea acestora. Tarom SA este prima firmă cu capital de stat care are începând de săptămâna trecută management privat. Transportatorul aerian care speră să scape de faliment a încheiat anul 2011 cu o pierdere de 262.224.490 şi înregistrează creanţe de 97.681.171. În cazul Oltchim, Guvernul a ales soluţia privatizării, adică a scoaterii la vânzare a unei părţi semnificative a acţiunilor acestei firme. După o privatizare eşuată lamentabil şi după o lungă perioadă de încetare a activităţii este de aşteptat ca la Oltchim situaţia să se agraveze. Firma din Vâlcea înregistra la finele anului trecut o pierdere de 278.342.623 lei şi o creanţă de 214.321.634 de lei.
