Unirea la romani. Mihai Viteazul – adevărul din spatele mitului istoric
În epoca sa Mihai Viteazul avea o imagine total diferită de cea pe care o zugrăvesc astăzi cărţile de istorie. Domnitorul Ţării Româneşti era un personaj pe care nici „talpa ţării”, nici boierii nu-l iubeau deloc. Un aventurier, „ţepar”, care a realizat în 1600 unirea celor trei provincii româneşti nu din considerente de conştiinţă naţională, ci ca să-şi acopere datoriile.
Urmărit de creditorii din Constantinopol, care-l batjocoreau aruncându-i căciula peste ochi pentru că le datora 1,5 milioane de galbeni, Mihai Viteazul decide să dea un tun. Un tun armat şi un tun financiar îl duc în zona unei alianţe cu importanţi oficiali austrieci şi maghiari. Pe negândite, îşi dă seama că, jucând de partea cui trebuia, îi unise pe români. Ce-i mai rămânea de făcut? Să-şi facă uitată datoria.
Mihai Viteazul sub nicio formă nu a avut un resort patriotic atunci când a unit ţările române. El nici nu a ştiut ce face. Naţiunea modernă apare în secolul al XVIII-lea, odată cu revoluţia franceză. La vremea lui Mihai Viteazul, naţiunea, natio, desemna un grup privilegiat de oameni; saşii, ungurii erau natio.
Originea discutabilă a lui Mihai Viteazul
Chiar dacă, în documentele vremii, Mihai Vodă se recomandă ca fiul lui Pătraşcu Vodă cel Bun, periodizarea cronicarilor de ocazie, reţinută în mai multe documente contemporane cu domnia lui, arată însă că Pătraşcu ar fi murit cu un an înainte ca Mihai Viteazul să se nască. Mai exact, cronicile citate, de altfel, şi de P.P. Panaitescu ori de Cronicile Hurmuzaki – arată că Pătraşcu murea în 1557 de podagră, o boală circulatorie cauzată de alimentaţia bogată în grăsimi şi de consumul excesiv de vin.
Dacă faimoasa stampă vieneză din 1601 – care apărea şi pe monedele de 100 de lei până nu demult – este corectă, atunci Mihai Viteazul s-a născut în 1558. Imaginea respectivă, realizată de pictorul Aegidius Sadeler, menţionează că în 1601, şi deci în reprezentarea sa, Mihai ar fi avut 43 de ani.
Mai mult, un raport diplomatic de la Constantinopol consemnează zvonul că Mihai ar fi fiul unui anume Ianis, un bogat funcţionar grec de la curtea otomană, frate cu Doamna Tudora – negustoreasă de rachiu din Târgul de Floci. Zvonul spune chiar mai mult, că Mihai Vodă ar fi născut din legătura incestuoasă a celor doi fraţi. Ianis este, de altfel, unul dintre creditorii care-i finanţează urcarea pe tronul Ţării Româneşti, în 1593.
Datoria şi creditorii
Din primele decenii ale secolului al XVI-lea, domnii români aveau nevoie să fie „validaţi” în funcţie de Poarta Otomană. Principalul criteriu de selecţie: banii. „Mihai a plătit cea mai mare sumă cunoscută pentru cumpărarea tronului: 1,5 milioane de galbeni”, spune istoricul Liviu Câmpean.
„Letopiseţul Cantacuzinesc-cronica boierilor Buzeşti” menţionează că Mihai era batjocorit de creditorii cu care venise „codiţă” de la Constantinopol şi care aşteptau să le returneze banii. Ei îi loveau cuşma de pe cap şi îl suduiau în limba turcă. Răbdarea românului a avut o limită: odată urcat pe tron, Mihai Vodă îi adună pe toţi creditorii săi în casa vistiernicului Dan şi… le dă foc. Apoi, din motive evidente, redirecţionează politica externă a Ţării Româneşti către Imperiul Habsburgic şi intră în tabăra creştină.
Datoria enormă către turci l-a urmărit pe Mihai Viteazul. Într-un document aflat în arhiva Bisericii Negre din Braşov, un fost senator de Braşov şi probabil om de încredere al voievodului, Markus Schunkabunk, povesteşte cum, în 1597, a fost trimis în solie la curtea împăratului Rudolf al II-lea, împreună cu Banul Mihalcea, să ceară ajutor militar şi financiar pentru Mihai Viteazul.
După ce îl asigură pe împărat de fidelitatea voievodului român, se pune pe tapet şi… datoria de la Constantinopol, despre care se cere să nu mai fie pomenită. Împăratul acceptă toate punctele. “Scrierea lui Markus e un caieţel de 20-30 de file şi conţine informaţii despre familia sa, căsătorie, primul născut. L-am avut în mână două săptămâni”, spune Liviu Câmpean.
Mihai Vodă şi poporul
Chiar dacă imaginea sa, astăzi, este una de erou naţional, contemporanii nu-l prea iubeau pe Mihai Viteazul. Deciziile sale îl arată ca fiind un personaj duplicitar, urât de nobilime şi de ţărani, pe care-i legase de glie; în plus, domnia sa a fost sângeroasă, dintr-un război într-altul.
Miron Costin spune că românilor li se urâse de domnia lui Mihai Vodă. Unirea înfăptuită de el – spune istoricul Liviu Câmpean – este una personală, el fiind mai curând un hegemon asupra celor trei teritorii, unde îşi plasase oameni de încredere: în Ţara Românească îl instalase pe fiul său Nicolae Pătraşcu, iar în Moldova, pe Marcu Cercel.
(sursa: oradecluj.ro)
