“Un burghez simpatic”. Dr. Petru Groza, hunedoreanul care le-a dschis uşa comuniştilor
Astăzi se împlinesc 68 de ani de la instaurarea în România a primului guvern pro-comunist condus de avocatul hunedorean Petru Groza. Casa fostului premier străjuieşte şi astăzi, impunătoare, intrarea în parcul de la poalele vechii cetăţi. Fantoma lui Groza, colaboratorul ocupanţilor sovietici şi omul care a deschis uşa istoriei României ca să intre “tancurile ruseşti”, bântuie încă prin ţară.
În ultimii ani, o serie de istorici, scriitori şi jurnalişti hunedoreni, mai ales din categoria celor cu nostalgii comuniste, au avut tendinţa de a-l reabilita pe avocatul Petru Groza, cel care la 6 martie 1945 instaura în România primul guvern impus de sovietici. În realitate Petru Groza a fost în perioada interbelică un obscur politician, care a ştiut însă foarte bine să profite de conjunctura politică de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta şi-a vândut sufletul, demnitatea şi ţara ocupanţilor sovietici.
Un personaj cu un accentuat instinct de conservare
Apărătorii lui Petru Groza susţin că la conferinţa celor trei puteri aliate de la Yalta soarta României fusese pecetluită, urmând să fie făcută “cadou” Uniunii Sovietice, şi că astfel avocatul devean şi-a asumat un rol de “rău mai mic” în încercarea comuniştilor de a pune mâna pe ţară. În realitate însă problema României nu a fost discutată, nici hotărâtă la Yalta, acolo s-a decis ca popoarele ţărilor ieşite de sub ocupaţie germană sau din sfera de influenţă a acesteia să-şi aleagă, în mod democratic, prin alegeri libere, guvernele pe care le doresc. Este evident, deci, că sovieticii au violat acordurile de la Yalta cu complicitatea unor politicieni români care şi-au cumpărat astfel liniştea.
Imediat după ce România a întors armele împotriva Germaniei, în 23 august 1944, comuniştii sprijiniţi puternic de Moscova încep să se agite la Bucureşti. Astfel că la 26 septembrie 1944, PCR, la vremea respectivă un partid insignifiant, lansează platforma Frontului Naţional Democrat (FND). Trei zile mai târziu, partidul condus de Petru Groza, “Frontul Plugarilor”, aderă primul la propunerea comuniştilor. Câteva zile mai târziu, Petru Groza declara că susţine un guvern FND şi că “Frontul Plugarilor are marea misiune să organizeze energiile imense din sectorul agrar al ţării, făcând din ele armata uriaşă, cu multe milioane, care să acţioneze sub comandamentul unitar al FND”. Era pentru prima dată când sovieticii acceptau ca formaţiunea lui Groza să conducă viaţa rurală din întreaga ţară.
Agent sovietic sau doar oportunist
Ştefan Voitec, un vechi politician social-democrat, cooptat mai târziu în rândurile PCR, susţinea în 1945 că Petru Groza avea o relaţie privilegiată cu sovieticii. Voitec a afirmat în repetate rânduri că preşedintele Frontului Plugarilor primea ajutoare băneşti de la sovietici prin bănci de la Budapesta şi că acesta a acceptat voluntar să fie “cutia poştală a Ajutorului Roşu” venit de la Moscova.
În lunile de toamnă şi iarnă ale anului 1944, partidele de pe scena politică din România, atât cele istorice cât şi cele noi, controlate de comunişti, se agitau în încercarea de a pune mâna pe putere. Petru Groza stă mai mult la Deva lăsând agenţii Moscovei să facă jocurile pentru el. Într-o scrisoare din 10 octombrie 1944 către Iuliu Maniu, Groza se scuză că nu ajunge la Bucureşti dar îi aminteşte acestuia importanţa consolidării relaţiilor cu PCR şi Armata Roşie. De asemenea îl roagă pe Maniu să accepte soluţia FND oferindu-i câteva locuri în noul guvern. În lipsa lui Groza de la Bucureşti, comunistul Vasile Luca îl propune prim-ministru ca o figură de “ardelean serios care poate fi contrapusă lui Maniu”. Comuniştii îmbrăţişează rapid ideea unui Guvern Groza, chiar dacă nu iniţiaseră încă discuţii cu viitorul premier.
Pumnul în masa Regelui pentru Cabinetul Groza
La 27 februarie, generalul Vladislav Petrovici Vinogradov este în¬locuit în fruntea Comisiei Aliate de Control (Sovietice) din România cu generalul Ivan Zaharovici Susaikov, considerat mai dur. Armata Roşie ocupă Cartierul General al armatei române, dezarmând trupele din capitală. În acelaşi timp întreaga Transilvanie şi Banatul sunt controlate de Armata Roşie, un regiment sovietic fiind cantonat chiar la Deva. În seara aceleiaşi zile, liderul comunist A.I. Vîşinski se prezintă într-o primă audienţă la rege şi cere pe un ton politicos demiterea Guvernului Rădescu. De asemenea el prezintă o listă a persoanelor agreate de Kremlin în a forma un nou guvern. Regele a cerut timp pentru consultări cu partidele. Vîşinski s-a întors a doua zi la palat şi a cerut de data asta ca în două ore Regele să numească omul Moscovei în fruntea noului guvern. După exact două ore emisarul sovietic s-a întors la Palat. Aflând că Regele încă nu avea numele premierului, acesta a făcut o criză de nervi, a bătut cu pumnul în masă şi a ieşit trântind uşa atât de tare, încât o bucată de tencuială s-a desprins de pe zid. Pentru Vîşinski, România nu era decât o ţară învinsă şi se comportă ca într-o gubernie rusească, ceea ce era pe cale să devină. Regele n-a avut de ales şi a început consultările cu membrii partidelor politice în vederea constituirii unui nou guvern. S-au vehiculat mai multe opţiuni pentru funcţia de premier: prinţul Barbu Ştirbey, ţărănistul Nicolae Lupu, gene¬ralul Gheorghe Avramescu, Constan¬tin Vişoianu (fostul mi¬nistru de externe). Opţiunea sovie¬tică era însă foarte clară, Petru Groza. Regele condiţionează formarea noului guvern de participarea ţărănişti¬lor şi liberali¬lor. Nici Groza, nici comuniştii, nici sovieticii nu sunt de acord. Ceea ce oferă ei partidelor istorice sunt doar funcţii de observatori, nu de miniştri de stat. Între rege şi Groza se desfăşoară o luptă surdă pe parcursul mai multor zile, Mihai încercând să salveze instituţiile democratice ale statului, iar Groza pentru a instaura “dictatura proletară”. În Bucu¬reşti ruşii ocupă Telefoa¬nele, iar tancuri sovietice şi trupe din divizia Tudor Vladimirescu (formate din comuniştii români fugiţi la Moscova la începutul războiului) încep să patruleze în jurul Palatului Regal. În aceste condiţii la 6 martie 1945, la ora 19.30, Petru Groza, în fruntea primului guvern pro-comunist, depune jurământul în faţa Regelui. Trecuseră doar 6 luni de la actul de la 23 august şi Partidul Comunist ajunsese la condu-cerea ţării. Era primul pas în transformarea României într-o ţară comunistă, de fapt o gubernie sovietică, făcută cu complicitatea deveanului Petru Groza…
(Foto: Petru Groza alături de Ana Pauker la un miting comunist)
