Ulpia Traiana Sarmizegetusa, mai săracă cu un suflet

De aproape 2000 de ani, Ulpia Traiana Sarmizegetusa există străjuită de crestele Retezatului. Amfiteatrul roman, templele şi forul, numeroase construcţii civile şi edilitare, blocuri de piatră, coloane de marmură clădite cum numai romanii ştiau să o facă stau mărturie pentru perioada de glorie a oraşului. Dar capitala provinciei romane din nordul Danubiului nu a avut ceva esenţial timp de multe secole după retragerea aureliană până în urmă cu câteva decenii. Nu a avut suflet! Sunt fericit că am avut ocazia să cunosc sufletul Sarmizegetusei şi sunt trist de când am aflat că el nu mai este printre noi. Profesorul Dorin Alicu a plecat să întregească, undeva sus, galeria de mari suflete ale românilor.

De când am avut şansa să-l cunosc pe Profesor, Ulpia Traiana Sarmizegetusa avea o altă rezonanţă în sufletul meu. Oraşul roman avea o poveste, iar comuna hunedoreană avea un om care sfinţea locul. Poate tocmai de aceea, îndrăgostit de ruinele oraşului roman, profesorul şi-a dorit să trăiască la Sarmizegetusa, în rezonanţă cu locurile şi cu oamenii de aici. Era imposibl să-l cunoşti pe Profesor şi să nu te împrieteneşti cu el instantaneu. Radia bunătate, blândeţe şi ospitalitate. Era atât de pasionat de cercetările de la Sarmizegetusa încât le transmitea tuturor celor cu care venea în contact interesul pentru povestea fostei capitale a provinciei Dacia. Sutele de arheologi care l-au avut mentor stau mărturie în acest sens. Fără profesorul Dorin Alicu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa nu va mai fi acelaşi loc pentru mine. Rămân ruinele, rămâne povestea lor, dar locul este mult mai sărac. Mă consolează doar gândul că de undeva de sus nu doar Retezatul veghează peste oraşul roman, ci şi sufletul minunat al Profesorului.

Colegii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei îl omagiază pe profesorul Dorin Alicu.

În ziua de 27 iulie 2013 s-a stins din viaţă, în Sarmizegetusa lui dragă, cercetătorul, arheologul şi colegul nostru dr. Dorin Alicu.

S-a născut la 12 octombrie 1948 în satul Râu Bărbat, comuna Pui din judeţul Hunedoara. A urmat studii secundare în oraşul Lupeni. În anul 1972 a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Babes-Bolyai” din Cluj, iar în acelaşi an a fost angajat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. La această instituţie a fost şef de secţie între anii 1983-1989, 1993-2013 şi director pentru arheologie între anii 1993 şi 1997. Şi-a susţinut doctoratul în anul 1997 cu teza Arhitectura romană în Dacia Superior. Amfiteatrele, cu specială privire la amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. De-a lungul anilor a efectuat cercetări pe şantierele arheologice de la Chinteni (jud. Cluj), Micia (jud. Hunedoara), dar mai ales la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fosta capitală a Daciei romane.

În urma lui au rămas numeroase articole şi studii de referinţă publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, precum şi numeroase cărţi, dintre care menţionăm următoarele titluri:

– Roman Lamps from Ulpia Traiana, BAR International Series, 18, Oxford 1977 (în colab. cu E. Nemeş).

– Figured Monuments from Sarmizegetusa, BAR International Series, 55, Oxford 1979, (în colab. cu C. Pop, V. Wollmann).

– Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, Bucureşti 1984, (în colab. cu H. Daicoviciu).

– Opaiţe romane/Die römischen Lampen. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Bucureşti 1994.

– Small finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca 1994, (în colab. cu S. Cociş, Alina Soroceanu, C. Ilieş).

– Town planning and population of Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Oxford 1995, (în colab. cu A. Paki).

– Ghidul muzeului. Secţia de istorie romană, Cluj-Napoca, 1998 (coautor).

– Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Amfiteatrul I. Monografie arheologica, Cluj-Napoca, 1997 (coordonator).

– Templele romane din Dacia (I), Cluj-Napoca 2000, (în colab. cu Adriana Rusu-Pescaru).

– Les amphitheâtres de la Dacie romaine, Cluj-Napoca 2000, (în colab. cu C. H. Opreanu).

– Medicina la romani, Cluj-Napoca 2003, (în colab. cu I. H. Crisan).

– Micia I, Cluj-Napoca, 2004.

– File risipite, file regăsite, 1974-2004: de, cu şi despre Dorin Alicu, Cluj-Napoca 2005.

– Die Römischen Lampen von Sarmizegetusa. I. Die Funde der Jahre 1881-1976. 2. ergänzte Ausgabe, Bibliotheca Musei Porolissensis VI, Zalău 2006.

Colegii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei îi aduc un ultim omagiu celui care a fost Dorin Alicu, omul a cărui viaţă şi carieră au fost dăruite arheologiei şi acestei instituţii.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

SIT TIBI TERRA LEVIS