Taxa pe valoare adăugată (partea a II-a)

“Contribuabilul poate fi distrus dar niciodată înfrânt”

-parafrază după Alfred de Vigny-

Iată-ne din nou întorşi la tema fascinantă, dominatoare, dar în nici un caz plictisitoare: taxa pe valoare adăugată. Cu toate că această taxă este prezentă zilnic (sub nici un aspect accidental) în viaţa noastră, mass-media îi acordă puţină importanţă. De ce credeţi? Numai domniile lor ştiu sau cel puţin cred că ştiu. Mass media se ocupă, în principal, de corupţie fără să se întrebe niciodată care este sursa financiară a plăţilor cu caracter de corupţie. Nimeni nu dă şpagă de la el, ci din surse financiare create din evaziune fiscală. Vă rog să nu credeţi că toţi banii rezultaţi din evaziune fiscală fac obiectul unor acte de corupţie, nimic mai greşit. În următoarele articole mă voi referii şi la evaziune fiscală, în prezent este prematur.

Revin, chiar dacă poate fi plictisitor pentru cititor, la taxa pe valoare adugată.  Referitor la acestă chestiune se spune că în campania electorală din Statele Unite că unui cetăţean american trebuie să-i repeţi de cel puţin trei ori un lucru pentru ca el să înţeleagă.  Eu m-am hotărât să repet un lucru  de atâtea ori până când cetăţenii din judeţul Hunedoara să înţeleagă, să fie convinşi, să simtă şi să se identifice cu una dintre cele mai importante calităţi (nu virtuţi), adică de „contribuabili”. Atâta timp cât redacţia ziarului „Glasul Hunedoarei” îmi va acorda un spaţiu, îl voi folosi în acest sens.

Oameni buni plătiţi taxe din orice. Este un fapt firesc pentru o societate, dar este momentul să conştientizaţi acest fapt. Prin această conştientizare veţi evolua şi veţi decide prin vot, nu pentru cel ce va oferi mai mult (populist sau nu), ci pentru cel ce care va cheltui sumele obţinute din impozite. Mai bine pentru voi şi familia voastră, pentru vecinii voştri şi pentru ţara noastră. Acesta ar fi idealul, cred că nu ne permitem să renunţăm la el.

Aşa cum am prezentat anterior principala obligaţie fiscală din ţara noastră este TVA.  De ce principală? Pentru că este plătită de toţi cetăţenii (am vrut să fiu cinic şi să scriu toţi locuitorii) dintr-o ţară. În primul rând taxa pe valoare adaugată este achitată în exclusivitate din operaţiunile comerciale derulate pe teritoriul ţării şi are caracter naţional. Exportul de mărfuri este scutit de plata TVA.

În primul articol am încercat să definesc cetăţeanul (cu mulţimile sale de calităţi), drept contribuabil. Îmi amintesc de o discuţie între doi cetăţeni, unul fiind angajat la finanţe, celălalt cu respect, i s-a adresat: „Domnule, în calitatea dumneavoastră de contribuabil…”, acesta a reacţionat „pe mine nu mă faci contribuabil”. Oare ar mai fi ceva de comentat?!

Taxa pe valoare adăugată este achitată în exclusivitate de ultimul cumpărător, numit în continuare contribuabil. Prin mecanismul deducerii şi colectării, marfa ajunge la contribuabil care este cetăţean liber şi are drepturi conform Constituţiei, dar, cu totul întâmplător sau nu, nu are dreptul de a-şi deduce (scădea mai pe înţelesul tuturor) TVA înscris în factură, bon fiscal sau încasat de vânzător la „negru”. Dar, în schimb are dreptul să fie ales, să-şi exprime liber opiniile dar toate acestea în calitate de cetăţean, pentru că în calitate de contribuabil lucrurile se schimbă: mai încet cu drepturile, nu uita că eşti contribuabil.

Cu îngăduinţa cititorilor voi relua o zi din viaţa unui contribuabil:

Ora 6:00 – Deşteptarea că nu este weekend şi repede la baie. Acolo, pe lângă instalaţiile sanitare, faianţă, gresie (pentru care s-a achitat TVA la  cumpărare) se foloseşte de: hârtie igienică, pastă de dinţi, săpun, şampon şi altele pentru care, în momentul cumpărării, s-a achitat TVA.

Ora 7:00 – este la locul de muncă, aici este relaxat că pentru activitatea sa, nu se achită TVA. Relaxarea este însă o iluzie, pentru că, urmare a activităţii sale, achită alte impozite.

Ora 15:00 – Relaxat, uşor obosit (dă bine pentru angajator) iese, pleacă sau se eliberează de locul de muncă . Acum, deja taxa pe valoare adăugată îl cuprinde ameţitor şi începe ca un mic vampir să-i sugă ( nu sângele, poate ar fi mai ieftin) finanţele. Orice ar face nu are nici o şansă să scape. Merge cu maşina: plăteşte TVA. Merge la magazin: plăteşte TVA, se opreşte la bere: plăteşte TVA, cumpără un cadou copilului: plăteşte TVA.

Sătul de plătit TVA se duce acasă, deschide uşa, aprinde lumina: plăteşte TVA. Aprinde aragazul: plăteşte TVA. Orice ar face plăteşte TVA, până şi când doarme plăteşte TVA.

În viitorul articol voi continua aceaşi temă: TVA. Până atunci, române nu uita: eşti contribuabil!

Radu P Herlea