(Galerie foto)Strămutarea bisericii cu hramul “Sfânta Cuvioasa Paraschiva” din satul dispărut Baștea în Municipiul Hunedoara
Baștea este un sat în comuna Lăpugiu de Jos din județul Hunedoara, Transilvania, România. Din 1999, satul a rămas fără locuitori.
În 1989 satul avea 40 de gospodării, cu zeci de case solide din cărămidă, însă cu timpul localitatea și-a restrâns vatra satului. În prezent mai sunt în picioare doar 3 case.
Reprezentanții Primăriei Municipiului Hunedoara au supus în 2017 dezbaterii publice un proiect de hotărâre, ce vizează informarea și consultarea publicului și a planului urbanistic de detaliu, privind strămutarea bisericii cu hramul “Sfânta Cuvioasa Paraschiva” din satul Baștea în localitatea Hunedoara.
Biserica din fosta localitate Baștea a fost cumpărată în anul 1913 de către credincioși din satul Holdea. Frumoasa bisericuță este edificată în același stil arhitectonic ca și bisericile bănățene din jurul Făgetului timișan aflat la mică distanță. Construită din bârne masive de stejar, după sistemul „blockbau”. Elementele spațial-arhitecturale sunt cele specifice cultului creștin ortodox, dispuse pe axa vest-est: pronaosul (tinda), naosul (nava) și absida altarului. Naosul (nava), încăperea destinată exclusiv bărbaților, este de formă dreptunghiulară. Intrarea în naos este situată pe latura de sud. Absida altarului este poligonală, nedecroșată, în prelungirea pereților corespunzători ai naosului. Turnul prezintă, ca și bisericile din zona Făgetului, elemente constructive și decorative ale barocului apusean. O particularitate este prelungirea acoperișului deasupra intrării, pe latura de vest, realizându-se o formă simplă de pridvor care se mai întâlnește doar la bisericile din Coșevița și Românești. În anul 1937 biserica a fost acoperită cu țiglă. În anul 1952 biserica a fost vizitată de către episcopul dr. Andrei Magieru. Biserica a avut un clopot din secolul XIX care a fost donat bisericii din Grind. În prezent biserica este într-o stare foarte avansată de degradare, pozele vorbind de la sine.
“Astăzi slujim pentru prima dată după o perioadă de mai bine de 40 de ani de încetare a sfintelor slujbe în această Sfântă Biserică, monument creștin strămoșesc al înaintașilor noștri, locaș de închinare al străbunilor noștri creștini hunedoreni din satul dispărut Baștea.
Prin strămutarea sa în municipiul Hunedoara această Sfântă Biserică ne încuviințează că biserica lui Dumnezeu nu piere niciodată, ea este veșnică precum veșnic este și Întemeietorul său, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos .
Prin restaurarea acestei sfinte bisericuțe și readucerea ei la viață, ca lăcaș de închinare pentru creștinii iubitori de Dumnezeu din orașul nostru, după ce vreme de jumătate de veac a zăcut în pădurea de la Baștea învățam și noi pilda restaurării omului ce zăcea în robia păcatului de către Fiul lui Dumnezeu cel Întrupat care s-a pogorât din slava Sfintei Treimi ca să îl restaureze pe Adam cel căzut cu tot neamul, redându-i viața cea nouă viața cea veșnică în Hristos precum și putința moștenirii Împărăției lui Dumnezeu.
Această biserică este monument de secol XVIII al credincioșilor ortodocși din satul hunedorean dispărut Baștea comuna Lăpugiu de Jos. Prin strămutarea sa în municipiul Hunedoara ea se află la cea de-a doua strămutare, întâia având loc undeva pe la începutul secolului XX din satul vecin Holdea aparținător aceleași comune, la Baștea.
Inițiativa salvării acestui monument și readucerea ei la viață ca biserică de cartier pentru creștinii din Micro IV ai orașului nostru aparține Preasfințitului Gurie Episcopul Devei și Hunedoarei care sprijinit de către domnul arhitect Isopescu Bogdan din Timișoara au încredințat acest proiect părintelui David Lucian paroh al nou-înființatei parohii cu hramul Sf. Ioan Botezătorul din cartierul Micro IV Hunedoara care printr-o caldă colaborare cu autoritățile locale din orașul Corvinilor dar mai ales cu bunii și vrednicii credincioși ai acestei parohii a reușit să salveze acest moment care vorbește despre credința noastră ortodoxă precum și despre românitatea noastră pe aceste meleaguri.
Așadar la Hunedoara monumentele nu se pierd în negura vremurilor, ci sunt salvate, restaurate și redate în slujba contemporanilor spre a fi cinstite pentru veșnicie.” declară Preotul bisericii, David Lucian.
Sursă: Wikipedia
