Străbunii lui Eminescu-scurte opinii

Aceste însemnări nu au pretenția de a fi un studiu asupra familiei lui Mihai Eminescu, doar un mănunchi de date, ”culese la întâmplare”, insuficiente pentru a circumscrie cuprinsul unei origini a neamului poetului.

Din paginile Literaturii române se știe că poetul Mihai Eminescu s-a născut cu un nume care ulterior i-a fost schimbat. Studiindu-se această modificare de nume se poate vorbi de originea de baștină a neamului poetului.

Spre această temă de cercetare s-au aplecat mai mulți specialiști, mai cu seamă prof.Vasile Gherasim din Cernăuți care, la 1922,a arătat că în satul Călinești din Bucovina a fost găsită familia lui Mihai Eminescu, adică a străbunicului acestuia,Vasile Eminovici, venit în Bucovina din Transilvania,respectiv de la Blaj.

Familia lărgită a poetului avea numele de Iminovici. Din documentele vremii rezulta că Iminovicești nu se găseau decât în Ardeal, mai mult la Blaj. La vremea respectivă documentele de stare civilă se păstrau la biserică și erau completate de către preot cu ocazia nașterilor, căsătoriilor și înmormântărilor. La Blaj s-au găsit mai multe familii de Iminovici întrucât aici, după deschiderea școlilor cu predare în limba română-1754-au fost găsiți mai mulți elevi cu acest nume.

Toate prenumele acestor familii erau de proveniență românească:Ioan, Vasile, George, Pavel, Stan, Petru ș.a. Aceste familii de Eminovici, în general erau oameni gospodari, iubitori de cărți, cântăreți la biserică iar unii erau înzestrați și cu talentul artelor. A fost găsit Vasile Eminovici, legător de cărți ori Petru Eminovici, funcționar la Blaj care se semna cu cetățean al Blajului. Însuși poetul nostru arăta că Transilvania reprezintă promotoriul pentru Moldova și Muntenia.

Deși la Blaj s-au găsit cele mai multe familii de Iminovici, dintre aceștia au și dispărut mulți, în special copii, bântuiți de unele boli aspre cum au fost tifus, oftică, aprinderea de pulmeu.

          Totuși, străbunii poetului nostru au trecut din Transilvania în Bucovina cu ocazia emigrării țăranilor în Moldova și Muntenia, care s-au sporit mai mult după 1746, din cauza datoriilor iobăgești, a obligațiilor de ordin militar și a persecuțiilor religioase. Acest lucru era favorizat și de faptul că domnitorul Constantin Mavrocordat a desființat șerbia în Moldova și Muntenia, ca prima reformă de acest fel din Europa,

Și mai mult, la 1756,domnitorul Constantin Racoviță dă dispoziție dregătorilor săi moldoveni ca fiecare băjenar să primească găzduire șase luni și după aceea să intre în așezare.

          Cu privire la apartenența sufletească a lui Mihai Eminescu cu Transilvania putem spune că aceasta are legături străvechi și prin ascendenții săi de pe meleagurile noastre. Astfel,în iunie 1866 când a venit la Blaj, se poate vedea cu cât suflet a rostit: te salu din inimă, Romă Mică ,îți mulțumesc Dumnezeule că m-ai ajutat s-o pot vedea. Eminescologul blăjan Ion Buzași sublinia în studiile sale că acest salut entuziast al poetului a rămas ca o embleă a orașului de la confluența Târnavelor și care, a căpătat în timp notorietate și paternitate, lucruri care sunt imposibil de schimbat.

Drumul din Bucovina în Transilvania și popasul poetului la Blaj se reflectă în creația sa literară precum romanul Genul Pustiu,unele doine și poezii în care poetul făcea referire la situația națională din Principat, la viața țăranilor din Munții Apuseni și în general la istoria și cultura românilor  de pe aceste ținuturi.

În 1866 poetul nu a venit la Blaj numai să-și susțină unele examene la Institut sau să se scalde în Târnava Mică la Moara lui Timu ci, s-a străduit să culeagă producții folclorice din gura studenților de aici, obiceiuri populare din partea locului care l-au ajutat  în procesul creației sale literare.Ajuns la București, poetul se destăinuia unui prieten că la Blaj i-a plăcut și de Nicolae Mihu, Măgărarul din Veza pentru că acesta știe basme minunate și le povestește atât de frumos.

Alți autori susțin că neamul Iminovicilor se trage din zona Banatului din perioada în care acesta era sub protectorat turcesc  și numele de Imionovici se compune din prefixul -imino care vine din limba turcă însemnând mai mare peste.. și sufixul -ici care vine din sârbă și înseamnă de-al lui…,situație care a continuat și în perioada când biserica răsăriteană română aparținea de Belgrad  și patriarhii erau sârbi.

Forma finală a numelui poetului a apărut în anul 1866 înainte ca acesta să vină la Blaj. La 25.02.1866 Luceafărul poeziei românești debutează în revista Familia cu poezia De-aș avea( forma inițială De-așiu ave). Revista a apărut întăia dată în capitala Ungariei, la Pesta și l-a avut ca director pe Iosif Vulcan,care i-a schimbat numele din Mihail Eminovici în Mihai Eminescu înlocuind sufixul -ici din limba slavonă  cu sufixul -escu din română.

Silviu Simion – Blaj 11.01.2025

Surse:-Telegraful Român,15 feb.2001;

D.Vatamaniuc,Eminescu și Transilvania,1995;

România Literară,22/2020, Te salut din inimă Romă.