Rămâne cum s-a stabilit: CEH se taie-n două. Cum? Încă nu se ştie
Ministerul Energiei a anunţat că a finalizat documentul – sinteză privind situaţia mineritului din România, act care va sta la baza viitoarelor negocieri cu Comisia Europeană în ce priveşte măsurile care s-ar impune pentru sprijinirea extracţiei de uraniu şi lignit, dar şi pentru salvarea mineritului de huilă din Valea Jiului. În ce priveşte huila, anunţul este făcut în termeni largi pentru că Ministerul Energiei nu ştie deocamdată clar dacă şi cum îşi va putea pune în aplicare planul de „înjumătăţire” a Complexului Energetic Hunedoara.
Comunicatul emis vineri de Ministerul Energiei este formulat, din nou, în termeni largi. Comparativ cu situaţia disperată în care se află CEH, am putea spune că formulările reprezentanţilor ministerului amintit sunt de-a dreptul poetice: „Avem astăzi un material foarte bun și, ceea ce este poate cel mai important, complet, care descrie exact așa cum arată în acest moment situația mineritului din România. Apreciez efortul pe care membrii grupurilor de lucru Huilă, Lignit și Uraniu l-au făcut într-un timp atât de scurt. Acest document sinteză va servi ca o bază corectă pentru deciziile care se vor lua în viitor”, a declarat Secretarul de Stat Corina Popescu, citată în comunicatul amintit.
Document ca punct de plecare
„Membrii grupului de lucru Huilă (înfiinţat pentru analizarea problemelor CEH – n.red.) au adus completările solicitate în urma întâlnirii de vineri, 20 mai, prezentând scenariul pentru continuarea activității Complexului Energetic Hunedoara. În document a fost evidențiat impactul financiar și intervenția statului în susținerea activității. Acest document sinteză va sta la baza negocierilor cu Comisia Europeană din perioada următoare. Întâlnirile Comitetului de coordonare pentru activitatea minieră au început pe data de 12 aprilie, iar timp de mai bine de o lună s-a lucrat la definirea acestui document sinteză care să reflecte starea exactă a situației sectoarelor miniere din România. Documentul realizat în cadrul acestui Comitet reprezintă un instrument corect care va sta la baza deciziilor viitoare”, se mai arată în anunţul făcut de Ministerul Energiei.
Se pregăteşte o „salvare” prin faliment?
Conform surselor noastre, Ministerul Energiei nu a detaliat cazul CEH pentru că, pur şi simplu, nu ştie cum şi dacă îşi va putea pune în aplicare planul anunţat cu o lună în urmă: acela de a trece pe închidere două mine (Lupeni şi Lonea), de a păstra două (Livezeni şi Vulcan) şi de a menţine în funcţiune grupul existent la Termocentrala Paroşeni şi un singur grup de la Termocentrala Mintia. Sunt şanse reale ca societatea Complexul Energetic Hunedoara să intre, din nou în insolvenţă. În această situaţie deciziile le vor lua creditorii, însă mai ales creditorii privaţi, cel mai probabil, nu vor fi de acord să rămână doar cu „fiare vechi” a căror valoare reprezintă nici un sfert din datoriile totale ale CEH.
Aceleaşi surse ne-au mărturisit că discuţiile pentru salvarea CEH se blochează mereu în acest punct al modului de separare a activelor considerate viabile de cele neviabile şi că, probabil, singura modalitate ar fi falimentul Complexului, caz în care se va crea o panică generalizată, pentru că toţi angajaţii (6.200 la număr) vor fi concediaţi, iar doar jumătate sau mai puţini dintre ei vor fi reangajaţi la noile entităţi economice (mine şi părţile rămase din termocentrale).
La mâna politicienilor
Pe lângă insolvenţa CEH, cauză care se va rejudeca la Tribunalul Hunedoara începând din 9 iunie, Ministerul Energiei mai are de rezolvat încă două probleme mari şi late: cea de mediu, de la Termocentrala Mintia, şi cea privind plata certificatelor de carbon pentru energia produsă anul trecut, fiecare în valoare de zeci de milioane de euro. Se pare că aceste două chestiuni, plus trecerea a două mine pe program de închidere cu subvenţii de la stat, vor fi teme de negociere la Bruxelles. Lor li se adaugă şi ideea de a subvenţiona energia produsă de viitorul CEH, în formula sa restrânsă, astfel încât acesta să producă suficiente venituri pentru a supravieţui încă vreo opt ani.
Victor Grigorescu, despre declaraţiile politicienilor: „Cu cât spui ceva mai gogonat, cu atât mai mult ai șanse să fii crezut de cei care nu verifică adevărul”
Atacat vehement de senatorul UNPR, Haralambie Vochiţoiu (care a şi iniţiat o moţiune simplă împotriva lui pe motiv că nu ia în considerare trei soluţii posibile pentru CEH), şi ironizat de Liviu Dragnea (care, aflat în campanie electorală la Petroşani, a spus că nici măcar nu ştie cum se numeşte actualul ministru al Energiei), Victor Grigorescu (foto) a simţit nevoia să răspundă printr-o postare pe contul său de facebook. De data aceasta, discursul pare puţin (doar puţin!) mai aplicat decât mesajele din comunicatele ministerului, emise în ultima vreme:
„Povestea băgării în faliment a Complexurilor Energetice pentru că se dorește importul de energie e o temă pe care mai multe grupuri politice o vehiculează în jurul campaniei electorale. Realitatea este exact inversă, dar probabil cu cât spui ceva mai gogonat, cu atât mai mult ai șanse să fii crezut de cei care nu verifică adevărul. În fapt, pentru prima dată, noi, la Ministerul Energiei, am publicat procentajul de dependență dintre consumul de energie și producția de cărbune (de aproximativ 30%). Noi suntem cei care am schimbat paradigma de interpretare din zona marilor companii energetice din cazuri sociale în companii fundamentale pentru securitatea energetică. Și tot noi am stat și am lucrat din prima zi de mandat pentru a corecta dezastrul financiar pe care l-am moștenit la Complexul Energetic Hunedoara și la Complexul Energetic Oltenia.
Deși am publicat și balanța importurilor și se vede clar faptul că exportăm energie, se aruncă pe piață cu maximă iresponsabilitate ideea că de fapt am fi importat. Nu îmi rămâne decât să fac apel la calm, la moderație și echilibru când se discută despre sectorul energetic. Din păcate, atunci când în culpă este un fost înalt demnitar al statului, despre care nu se poate bănui că nu este la curent cu situația reală, manipularea electorală a sectorului energetic devine nepermisă.
Sunt extrem de dezamăgit în legătură cu limbajul la care s-a ajuns în dialogul public. Înțeleg să se discute orice, fără restricții, dar cu respectul cuvenit funcțiilor în care trecător ne aflăm unul sau altul. Ori dacă se ajunge la «glumițe» și insinuări de dragul unor ipotetice câștiguri electorale, nu am înțeles nimic din importanța unei demnități publice, de vreme ce o luăm în derâdere sau nu o respectăm așa cum se cuvine. Nu ne respectăm, înainte de orice, propria noastră demnitate, de la înălțimea căreia pretindem că dialogăm acum. Iar dacă, după ce facem «glumițe», ne mai și plângem că nu suntem respectați, poate ar fi cazul să ne analizăm propriul discurs înainte de toate”.






