Parcul Dendrologic Simeria ratează începutul sezonului turistic estival (GALERIE FOTO)

Un pod pe care nu se poate trece, un mini-lac secat, nicio amenajare nouă pentru turişti şi nici vorbă de vreun loc de joacă pentru copii. Cam aceasta este „oferta” Parcului Dendrologic din Simeria pentru vizitatori. Asta pe lângă faptul că, dacă vrei să te răcoreşti aici după o zi caniculară, o poţi face doar de la ora 18.00, când, să zicem, mai trece căldura, până la ora 20.00, pentru că aşa e programul. Administratorul parcului spune că e vorba de probleme neprevăzute şi adaugă că n-a fost nimeni dat afară din parc după ora 20.00.

Arboretumul Simeria (Parcul Dendrologic, cum îl ştim cu toţii) e în proprietatea statului „definitiv şi irevocabil” din toamna anului 2014. Până atunci, administratorul – Institutul Naţional de Cercetări şi Amenajări Silvice (acum redenumit „Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură”) – motiva că nu poate face investiţii din cauza procesului în care foştii proprietari revendicau parcul (arboretumul a fost naţionalizat de comunişti). În 2015, Primăria Simeria şi reprezentanţii ICAS au încercat o colaborare. Au eşuat. Aşa se face că acum parcul se prezintă aşa cum îl ştim. La finele săptămânii trecute şi ieri se prezenta chiar un pic mai rău.

Turişti „cenzuraţi” de un pod putrezit

Un grup de 17 turişti maghiari (14 copii şi trei adulţi) coboară pe aleea din dreapta intrării, în parc. După ce au terminat coborâşul, dau de un pod „sigilat”. Pe afiş scrie doar în româneşte că podul nu poate fi folosit din cauză că e în pericol să se rupă. Turiştii înţeleg însă mesajul prin simpla prezenţă a benzilor alb-roşii. Fac stânga, se uită lung la primul „lac”, care săptămâna trecută fusese secat pentru a fi curăţat (oare de ce n-a fost curăţat mai devreme?), memorează imaginea un pic cam dezolantă, cu furtunuri de pompieri lăsate şi pe fundul, şi pe marginea lacului, cu măturoaie şi alte unelte abandonate, unele chiar în apa care începe, încet, foarte încet, să se adune în lac. Apoi trec mai departe şi mai stau vreo 20 de minute să admire nuferii înfloriţi în celălalt mic lac al parcului (mai ales seara, învăluit de ţânţari), îşi fac pozele de rigoare şi se-ntorc spre ieşire. Nici vorbă să fie îndrumaţi de cineva sau tentaţi să viziteze şi cealaltă parte a parcului, mult mai mare şi la fel de spectaculoasă.

În tot răul, şi-un bine

Poate e mai bine aşa, pentru că celălalt pod peste Canalul Morii, pe care te poţi întoarce spre partea estică a parcului, nu se ţine nici el prea bine. Scândura de la un capăt e ruptă la mijloc. Nu eşti în pericol să cazi, pentru că, practic, e pe pâmânt, dar te poţi lovi dacă o calci pe unul dintre capete. Dacă ar fi mers pe traseul ocolit spre jumătatea estică a parcului, turiştii străini ar fi întâlnit şi o frumuseţe de Logan pe aleea principală, maşina cu care nişte topografi leneşi veniseră să facă nişte măsurători în zona canalului amintit.

Dacă ar fi insistat să meargă până în capătul dinspre Uroi al parcului, copiii ar fi obosit şi n-ar fi avut unde să-şi odihnească picioarele. Asta pentru că băncile din parc sunt încă foarte puţine şi parcă făcute doar pentru plimbări în grupuri de maximum patru. E un singur loc în care sunt „adunate” mai multe bănci.

Înspre „capătul” parcului, cine s-ar fi aşteptat să găsească vreun loc de joacă pentru copii, cum a existat înainte de Revoluţie, ar fi fost dezamăgit. (Medicii din judeţ recomandă plimbările dese şi lungi în parc, mai ales pentru cei mici, pe motiv că-i ajută mai ales în tot ce ţine de aparatul respirator).

Pe drum, singurul element nou e o scenă de lemn acoperită. În faţa scenei, urme de foc. Nu par a fi de la un foc de tabără, pentru că lipseşte cercul făcut din pietre. Nu lipseşte însă un PET verde. În rest, zona e destul de curată.

Nu înţelegeţi greşit aceste rânduri. Parcul Dendrologic Simeria chiar merită să fie vizitat cât mai des (nu uitaţi sticla cu apă şi, mai ales, spray-ul anti-ţânţari!). E o adevărată minune rezultată din conlucrarea omului cu natura. E cel mai frumos arboretum din România şi unul dintre cele mai frumoase din lume.

„Au fost probleme mai mari decât credeam”

Şeful Administraţiei Arboretumului Simeria, Daniel Pitar, spune că toate neajunsurile semnalate de noi vor fi rezolvate pe parcursul acestei veri: „În mai nu se poate lucra la acel lac pentru că apa are doar 10 grade şi curge din izvoare naturale. Noi, când am golit lacul, speram să fie vorba doar de o curăţare şi o retencuire. Sunt însă probleme mult mai mari la pereţii de beton ai lacului şi trebuie rezolvate. E vorba de betoane care trebuie turnate, operaţiuni care, indicat este, să fie făcute vara. Pentru anul acesta era prevăzută în buget repararea capitală a «Podului alb». Când s-a verificat şi «Podul roşu» s-a constatat că unul dintre zidurile de sprijin stă să cadă, din cauză că apa a săpat la baza lui, la inundaţiile din urmă cu doi ani. Nu pot da termene de finalizare a acestor lucrări. Au fost probleme mult mai mari decât credeam. Depinde de constructor. Pot însă să spun că, dacă nu apar alte probleme majore, la toamnă vom avea un loc de joacă amenajat în parc. Trebuie însă, mai întâi, să achiziţionăm un tocător de vegetaţie pentru a elibera şi zona în cauză. În ce priveşte programul de funcţionare, e stabilit prin ordin de ministru, dar să ştiţi că nimeni n-a fost dat afară după ora 20.00. Câtă vreme e lumină, parcul se poate vizita fără probleme”.

Daniel Pitar mai spune că porţiunea de iarbă arsă din faţa scenei e o urmare a concertului de jazz organizat aici în primăvară: „Organizatorul nu a ridicat toţi acei baloţi de paie care-i avusese şi, câteva săptămâni mai târziu, nişte vizitatori au adunat vreo patru sau şase baloţi şi le-au dat foc”.

În problema băncilor, Pitar declară că, anul acesta, au fost montate 10 bănci noi şi, periodic, sunt înlocuite şi cele degradate.