Oraşul cu o singură stradă a scăpat de faliment, nu şi de sărăcie
Doar 300 dintre cei 5.000 de locuitori ai celui mai mic oraş din judeţ muncesc aproape de casă. Restul de doar 1.000 sunt navetişti. Majoritatea primesc salarii de mizerie. Ceilalţi sunt pensionari şi… copii. Toţi speră însă că, pentru ei şi oraşul lor, ce-a fost greu a trecut. Asfaltarea singurei străzi importante din oraş e un motiv în plus de optimism. Aninoasa a ieşit din insolvenţă, cu ajutorul Guvernului. Rămâne să mai iasă din sărăcie pe propriile-i puteri.
Pentru cine nu cunoaşte bine Valea Jiului, Aninoasa este doar un orăşel cu şapte blocuri înalte, prin care treci când mergi de la Petroşani spre Vulcan. Mulţi confundă zona Iscroni (situată pe DN 66 A) cu oraşul în sine. Din drumul mare, spre Aninoasa, faci dreapta şi mai mergi kilometri buni până ajungi în „oraşul adevărat", care, de fapt nu prea arată a oraş. E drept, Aninoasa a ajuns la acest statut în 1989, în procesul de urbanizare forţată de pe vremea lui Ceauşescu. De fapt, Aninoasa poate fi decretat „oraşul cu o singură stradă" – drumul judeţean ce intră pe valea dintre munţi, străjuit în dreapta şi-n stânga, mai întâi de case sărăcăcioase, mai apoi de blocuri comuniste înghesuite şi, mai în sus, spre „fundul văii", de blocuri ridicate în urmă cu peste 100 de ani, pe vremea stăpânirii austro-ungare, care aducea aici muncitori din tot imperiul pentru a exploata cărbune. Din drumul principal, pe alocuri, mai pleacă în stânga şi-n dreapta câteva uliţe. Doar trei sunt asfaltate. Restul sunt „drumuri de pământ", cum le spune primarul.
Comerţul pe caiet
Pe strada oraşului, la parterul blocurilor, sunt doar trei ABC-uri. Două dintre ele au amenajate la intrare şi câteva mese pentru servit lichide, bahice, cel mai adesea. Sunt însă pustii, la amiază. În ABC-uri lumea intră, ia marfa şi pleacă după ce, în dreptul fiecăruia, pe un caiet, e trecută suma rămasă de plată: „Dăm pe datorie, că n-avem încotro. E dezastru ce se-ntâmplă şi acum în Aninoasa. Luna trecută a fost prima în care a trebuit să ne plătim impozitele la fisc în două rate, aşa de slabă e vânzarea", spune proprietara unuia dintre micile magazine. „Ne-a omorât şi Kauflandul apărut la Petroşani, dar şi plecarea tinerilor. Nu vezi aproape niciun picior de tânăr în Aninoasa. Toţi sunt plecaţi care pe unde în străinătate, vin câte două-trei săptămâni acasă, vara, fac nuntă şi pleacă iarăşi. Păi ştiţi cu cât s-a vândut aici un apartament cu trei camere, două băi şi două terase? 4.600 de euro. Nu vă vine să credeţi, nu?", adaugă femeia.
Oraşul nu are nici acum gaz metan, deşi pentru asta, cu cu opt ani în urmă, Primăria a luat un credit din cauza căruia a intrat apoi în faliment. Oamenii se încălzesc cu lemne. Nu sunt coşuri de fum scoase pe ferestre, cum se întâmplă în zonele sărace, cu blocuri, din alte oraşe hunedorene. Prin coloanele de aerisire este scos fumul din sobe.
La bloc, ca-n urmă cu 100 de ani
Cu toate ruinele sale de la fosta exploatare minieră, centrul oraşului arată bine, comparativ cu jumătatea sa nordică. Aici sunt „coloniile", 34 de clădiri cu un singur etaj, ridicate cu mai bine de 100 de ani în urmă pentru muncitorii aduşi la mină. De pe toate cade tencuiala şi nici acoperişul nu se prezintă prea bine, iar foarte puţine dintre locuinţe au termopane. Celelalte sunt cu geamurile puse cine mai ştie când. Nu lipsesc însă micile „ligheane" pentru semnal TV. Locuinţele (apartamente nu pot fi numite) sunt „stas": o cameră de 4/5 metri, o bucătărie de 4/3,5, o cămară de 1,5/3 metri şi atât: „Ohoo, acuma stăm bine. Povesteau bunicii mei că, atunci când au venit ei aici, locuinţe erau doar la etaj, iar la parter erau numai grajduri pentru cai. Eu m-am pensionat, da' mi-e milă de copiii ăştia. Cine vine-n văgăuna asta să facă vreo fabrică, ceva? Nu vine nimeni", spune resemnat Vasile Farcaş, proprietarul unui apartament la parterul unui bloc din Colonie, la Aninoasa.
Haine second-hand, în loc de cărbune
Aproape de centrul oraşului, undeva în dreptul sediului Primăriei (mai mic decât unul de comună), un drum urcă spre Puţul Nord al fostei mine de huilă. Exploatarea a fost închisă în 2006. Banca Mondială a vrut să finanţeze aici un proiect pentru realizarea unui muzeu al mineritului. Se vorbea de vreo 30 de milioane de euro. Prin 2012, edilii s-au trezit că finanţarea nu mai vine. Pur şi simplu. S-au zugrăvit câteva clădiri, s-a vopsit instalaţia puţului, s-a ecologizat zona şi…gata. Într-una dintre clădiri funcţionează acum, cu chirie, un depozit de haine second-hand. „Nu am înţeles niciodată de ce s-a oprit acea finanţare. S-a spus că acel tunel de 900 de metri în care urma să fie muzeul efectiv nu mai prezenta siguranţă, însă, cu atâţia bani, la o adică, puteai face unul nou", spune primarul oraşului, Nicolae Dunca.
Un dram de speranţă
Tot Nicolae Dunca spune că, odată ieşit din insolvenţă, sunt speranţe ca oraşul să-şi revină, cât de cât: „Asfaltăm drumul judeţean (localnicii spun că nu s-a mai reabilitat de vreo 30 de ani – n.red.). Jumătate l-a făcut CJ Hunedoara, cealaltă jumătate o facem noi şi terminăm în două săptămâni. Am asfaltat trei străduţe şi o să continuăm cu asta. Am adus, din 2012, două fabrici în oraş. Una a plecat la Vulcan, dar a luat cu ea şi angajaţii de aici. Asta cred că ar fi soluţia pentru Aninoasa, fabrici mai mici, dar mai multe, cu 100 – 200 de angajaţi. Acum că am scăpat de insolvenţă (Guvernul a scos oraşul din această situaţie plătind 3,7 milioane de lei, anul trecut) putem să depunem proiecte pentru fonduri europene. Vrem să reabilităm blocurile, şi cele vechi, din Colonie şi cele ceva mai noi, să facem un centru de sănătate multifuncţional. Avem un portofoliu de proiecte a căror valoare e pe undeva pe la 9 milioane de euro".
