Obişnuinţă sau neştiinţă? Probleme relativ simple par imposibil de rezolvat la Bulzeşti

2015 se apropie de sfârşit. A fost primul an în care Primăria Bulzeşti a avut „pe mână” bani serioşi: 1,5 milioane de lei. Cu toate astea, probleme a căror rezolvare, până mai ieri, era pusă pe seama banilor puţini (nu mai e cazul acum) au rămas nerezolvate. Două exemple. Dascălul din localitate este nevoit, în continuare, să-şi ducă elevii la şcoală cu maşina personală. Acum sunt patru copii care depind de Dacia domnului învăţător, dar la anul vor fi şapte. În plus, şcoala nu are conexiune la Internet.

Patru micuţi fac şi acum naveta la Şcoala Primară din Bulzeştii de Sus cu maşina învăţătorului Acxente Leucian. În fiecare dimineaţă se înghesuie pe bancheta din spate a Daciei şi după-amiaza, la întoarcere. Unii dintre ei merg, pe jos, între doi şi patru kilometri pentru a ajunge la drumul mare, de unde sunt luaţi în maşina domnului învăţător şi duşi încă 6 – 11 kilometri până la şcoală. Dacă n-ar exista maşina învăţătorului, toţi cei patru micuţi ar avea de mers pe jos între 8 şi 30 de kilometri zilnic, într-o zonă muntoasă. Imposibil.
Pentru dovada sa de omenie, învăţătorul Acxente Leucian a fost decorat, anul trecut, de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul „Meritul pentru învăţământ” A – în grad de Cavaler. Soluţia găsită de învăţător pentru a combate abandonul şcolar a fost una de compromis. Şi aşa tinde să rămână. La anul, va avea opt copii la şcoală, dintre care şapte vor avea nevoie de un mijloc de transport. Iar pentru situaţia asta, Primăria din localitate nu are soluţie şi nici nu pare capabilă să găsească una, fără ajutor de la instituţiile judeţene.

Bani sunt, soluţii deloc

La începutul anului, primarul comunei Bulzeştii de Sus, Mirel Ion Suba (medalion), nu credea nici în ruptul capului că va avea la dispoziţie un buget de 1,5 milioane de lei, de patru ori mai mare decât în ultimii 10 ani. S-a respectat şi aici regula „bugetului minim” impusă în legea bugetului de stat pentru 2015, dar un microbuz pentru transportul elevilor tot nu a apărut. Nici n-ar fi fost nevoie ca Primăria să dea bani pe el, ci doar să-l ceară la Inspectoratul Şcolar Hunedoara. N-a cerut. „Dacă am introduce un microbuz şcolar, n-am mai avea linie de transport în comun. Actuala cursă, efectuată dimineaţa şi după-amiaza, este susţinută economic de cele opt abonamente ale elevilor de gimnaziu şi liceu care merg la Baia de Criş, Brad şi Crişcior. Fără aceste abonamente, operatorul ar renunţa să efectueze cursa şi ar avea de suferit ceilalţi cetăţeni ai comunei”, spune primarul, care adaugă: „Nici organigrama nu-mi permite să angajez doi şoferi pentru microbuzul şcolar şi, în plus, cine ne garantează că şi la anul, şi peste doi ani vom avea acelaşi buget, într-o comună cu 300 de locuitori şi venituri proprii de doar 30.000 de lei pe an?”.
În ce priveşte dispariţia cursei obişnuite de transport în comun, primarul are dreptate. Autobuzul care pleacă dimineaţa la 6 spre oraş şi se întoarce în jurul orei 16.00 nu circulă pe perioada vacanţelor şcolare decât joia, când e zi de târg la Brad.

Un primar neconsiliat

De când cu decorarea învăţătorului Acxente Leucian, comuna a devenit foarte vizitată de mass-media. Copiii de aici au primit cadouri venite din ţară, diverse donaţii, însă primarul se declară uşor dezamăgit că nimeni nu s-a gândit şi la un Logan de 7 locuri, „fie el şi second-hand”, care să fie pus la dispoziţia şcolii. „De ce nu dă Primăria bani?” îl întrebăm. „Păi aici eu nu-s patron de firmă, să fac ce vreau cu banii. Şcoala e entitate cu personalitate juridică, separată de Primărie. Nu cred că pot eu să aloc bani, aşa, după cum aş vrea, la şcoală, că dup-aia vin ANAF-ul şi Curtea de Conturi şi ne spun că am greşit. Lăsaţi-mă că, mai zilele trecute, unii de la o televiziune se mirau că şcoala nu are Internet. Abonamentul e scump şi n-am cum să plătesc eu, de la Primărie, un abonament pentru şcoală. Când au nevoie, la orice oră, copiii pot veni la Primărie ca să acceseze Internetul. Asta este, ne descurcăm cum putem şi ne consolăm cu gândul că sunt alţii şi mai vitregiţi de soartă”, răspunde primarul.
În acest moment ne dăm seama că Mirel Ion Suba nu stăpâneşte toate procedurile administrative. E la primul mandat, asta ar fi o scuză. Ca să fim siguri că greşeşte, sunăm primari cu vechime din judeţul Hunedoara: „Se pot găsi soluţii şi pentru abonamente decontate pentru copii şi pentru Internet plătit la şcoală. Trebuie doar să ai prevăzuţi bani în buget, pe care-i dai şcolii, iar şcoala plăteşte mai departe facturile de Internet, de exemplu. Şi maşina se poate cumpăra de către Primărie, care să o pună apoi la dispoziţia şcolii” spune unul dintre primarii chestionaţi. „Probabil nu are oameni care să-i vină cu soluţii: economişti, jurişti…”, adaugă primarul experimentat.
Revenim cu un telefon la primarul din Bulzeşti. Îi spunem ce ni s-a spus şi nouă: „Păi… ce să zic. O fi, mai verificăm. Asta este, nu prea avem oameni. De exemplu, de şase luni, lucrăm fără secretar în Primărie”, spune, uşor spăşit, Ion Mirel Suba.

Promisiuni de la Inspectorat

Contactată de „Glasul Hunedoarei”, şefa Inspectoratului Şcolar Hunedoara, Maria Ştefănie, ne-a spus pe loc câţi elevi sunt acum la şcoala primară din Bulzeştii de Sus şi câţi vor fi la anul. Nu ştia însă că şcoala nu are conexiune la Internet: „Imposibil să nu fie o soluţie. O să merg în zonă, în perioada următoare, şi vom vedea cum rezolvăm şi cu internetul şi cu transportul pentru anul viitor”.
Dacă nici de data aceasta nu se va rezolva problema transportului, se va recurge tot la Dacia domnului învăţător: „Ce-o să facem la anul?! Păi, în cel mai rău caz, o să duc şapte copii: doi pe scaunul din faţă, cinci pe bancheta din spate. E mult mai puţin rău decât să renunţe copiii la şcoală”, spune Acxente Leucian.