Obiectele de artizanat de la Băiţa, la mare căutare. Alexandru Drăgan, meşterul care transformă lemnul în artă

Alexandru Drăgan din satul Băiţa poate transforma o banală bucată de lemn într-o adevărată operă de artă. De mai bine de cinci ani, hunedoreanul creează din lemn fel şi fel de obiecte, roţi de fântână, care mai mici sau mai mari şi chiar vagoneţi de mină, toate destinate înfrumuseţării caselor şi curţilor.

Alexandru Drăgan a fost, în tinereţe, electrician de mină, acum este pensionar, dar, după cum mărturiseşte, nu are timp să se plictisească. Toată ziua şi-o petrece în atelier, înconjurat de nenumărate bucăţi de lemn care, în mâinile meşterului, parcă prind viaţă.
“Pot spune că pasiunea asta de a meşteri în lemn o am de la tatăl meu, dar m-am apucat serios de lucru în urmă cu vreo cinci ani. Totul a început de la o roată stricată. I se desprindea o spiţă şi trebuia musai să o repar. M-am uitat la ea şi mi-am zis: <<eu pot să fac mai bine de atât&gt&gt. Asta a fost, mi-am făcut prima dată un strung de lemn şi am început cu o roată. Mi-a plăcut, şi apoi îmi tot veneau o grămadă de idei. Eu am fost electrician de mină în Valea Jiului, după, am lucrat la uzina electrică de la Deva, şi apoi am ieşit la pensie. Am împlinit anul acesta 77 de ani, sunt om bătrân, dar nu îmi văd de treaba mea. Dar aşa e când îţi place ceva, parcă nu poţi să stai, am dragostea asta pentru lemn şi nu îmi place să mă plictisesc. Tot timpul trebuie să fac ceva să îmi ocup timpul, că altfel e gata, dacă nu ai la ce te gândi şi ce să faci”, susţine rotarul Alexandru Drăgan.

“Lac să fie că broaştele se adună”

Meşteritul în lemn este poate cea mai autentică modalitate de a exprima trăirile unui suflet, nu într-o piatră fără suflet ci într-un lemn, care este o materie vie, până la vremea tăierii. Acest fapt este bine cunoscut de Alexandru Drăgan care nu iroseşte nicio bucată de lemn care îi cade în mână. Decât să o irosească mai bine îşi pune imaginaţia la contribuţie, iar ce rezultă este, de fiecare dată, o mică operă de artă.
“Capul ăsta al meu nu are stare, că tot vin unii şi alţii şi mă întreabă “de unde îţi vin Sandule toate astea”. E ca vorba aia: lac să fie că broaştele se adună. Eu nu am model, toate lucrările sunt făcute după tipare care sunt doar în mintea mea. Aşa ies lucrurile frumoase, dar numai dacă sunt făcute gândit. Eu când iau o bucată de lemn o măsor şi ştiu că din ea trebuie să îmi iasă cinci spiţe sau o vede. De lemn nu îţi baţi joc, că e preţios. Nu îţi poţi permite să te apuci să îl lucrezi şi să nu ştii ce îţi iasă din el. Dacă nu ai răbdare şi nu te gândeşti bine înainte, nu ai făcut nimic. Eu stau în atelier, îmi iau lemnele mele şi mă gândesc, fac fel şi fel de hârtii, scheme şi schiţe, că toate trebuie făcute cu cap, mai ales la roţi unde trebuie să se îmbine bine ca şi cum ar fi un tot”, explică Drăgan.

Roţi, care şi sculpturi în sticlă

Drăgan susţine cu mândrie că munca pentru un obiect de artizanat inedit începe prin făurirea ustensilelor necesare. Aşa s-a întâmplat în cazul sculpturilor în sticlă pe care le-a creat şi care i-au adus notorietate.
“Stau şi mă tot întreb ce mi-a venit să bag lemnele astea în sticlă, dar aşa e când nu ai stare şi te plictiseşti de toate şi de roţi şi de care. Am văzut fel şi fel de nebunii pe la târguri şi uite aşa am ajuns să fac scări şi cruci de lemn în sticle. Dar prima dată mi-am făcut sculele necesare, că nu poţi oricum. Trebuie să fii şi sculier de meserie în treaba asta. După ce faci sculele şi le probezi îndelung, abia atunci te apuci de lucru. Eram la Haţeg cu sticlele astea, şi toată lumea venea şi mă întreba cum le-am băgat acolo. Cum altfel decât bine şi cu grijă? Dacă faci ceva din pasiune şi cu dragoste nu ai cum să nu reuşeşti tot ce îţi trece prin cap”, mărturiseşte Alexandru Drăgan.

O nouă provocare: caruţa ţigănească

Pentru că se plictiseşte să meşterească aceleaşi modele de fiecare dată, Alexandru Drăgan a decis să-şi completeze “catalogul” cu noi obiecte de artă realizate. Tocmai de aceea acum lucrează de zor la schiţele pentru două noi tipuri de căruţe: una ţigănească şi alta moţească cu toate detaliile necesare.
“A venit la mine un om de la Deva şi mi-a zis că vrea să adune într-un muzeu tot ceea ce ştie omul să facă, adică obiecte de artizanat. M-am gândit să rup gura târgului cu două căruţe pe care nu le-a mai făcut nimeni. Aşa că am în plan să mă apuc serios de lucru la o căruţă ţigănească cu coviltir şi una moţească. O să le fac mai mari aşa, prima dată m-am apucat de lucru la roţi, că astea sunt cel mai greu de făcut, restul vine de la sine”, încheie rotarul Alexandru Drăgan.