O viaţă împlinită. Cel mai vârstnic hunedorean a împlinit 105 ani. Acesta a fost sărbătorit de familie, prieteni şi autorităţi locale
A trăit în vremurile în care România se bucura de respectul întregii Europe, dar și perioada neagră a regimului communist. A lucrat şi luptat pe front în al doilea Război Mondial. A avut trei fete pe care nu le-a văzut ani la rând. A contribuit la construirea Casei Scântei şi a Arcului de Triumf. Şi-a îngropat camarazii şi le-a făcut un momument. Sunt doar câteva dintre amintirile sumbre ale războiului, care şi-au pus amprenta pe hunedoreanul Alexandru Duma. Bărbatul a împlinit, ieri, 105 ani. Cu o poveste de viaţă impresionantă, Alexandru Duma se bucură de respectul consătenilor, iar autorităţile locale spun că veteranul de război face cinste comunităţii din care provine.
S-a născut, a crescut şi a îmbătrânit în satul Banpotoc din comuna Hărău. Provine dintr-o familie de pietrari, recunoscută şi respectată de localnici pentru hărnicia şi corectitudinea de care a dat întodeauna dovadă. Era doar un copil când a început primul Război Mondial. La al doilea, însă, a participat activ. A fost în prima linie în acordarea de ajutor răniţilor, dar tot el a fost şi cel care le-a ridicat un monument camarazilor căzuţi pe câmpul de luptă. A fost pe front alături de ruşi, în Cotul Donului şi în Crimeea, de unde are şi foarte multe amintiri “negre”. Povesteşte despre întâmplările de pe front cu o revoltă în glas şi îi critică şi acum pe comandanţii de la acea vreme pentru deciziile luate.
“Le-am construit un monument cu mâinile mele”
Alexandru Duma îşi aduce aminte despre cele mai negre zile ale sale pe front. Imagini sumbre, care i-au rămas întipărite în memoria zeci de ani şi pe care le povesteşte şi acum celor care vor să îl asculte. “Acolo a fost un deal. Sute de morţi în jurul luni. Săpau câte un şanţ şi trăgeau pământ peste ei. Eu lucram atunci deasupra, la monumentul pentru toţi de acolo. Sunt mulţi şi poate şi printre ai dumneavoastră să fie cineva care doarme acolo. Două luni am lucrat acolo. Am avut şi unul din Vărmaga. Ăla era lemnar. El a făcut crucea la fiece cadru, cu numele lui care era la piept la haina militară. Sute de morţi erau acolo. Toată ziua i-am văzut aducându-i cu căruţele, cu maşinile…”, spune bătrânul.
Hunedoreanul a lucrat piatră pentru zeci de case dar cel mai mândru este că a contribuit la ridicarea Casei Scântei, actuala Casă a Presei Libere, şi la arcul de triumf. “Am venit acasă şi m-au luat comuniştii de la întreprindere. Numai eu am ştiut să lucrez cu piatră. Le trebuia piatră mare ca să facă peretele la Casa Scântei. În fiecare lună dădeam trei sute de metri cubi, le tăiam cu gaterele şi de dădeam. Când a fost gata ne-a dus şi ne-a arătat prin camerele alea”, îşi aduce aminte bătrânul.
Mândria familiei
Familia a fost alături de veteran la împlinirea venerabile vârste de 105 ani. Cele trei fiice ale sale îşi aduc aminte de tatăl lor care venea acasă de la război, de poveştile pe care le spunea dar şi la greutăţile vremii respective. “A avut o viaţă foarte grea. A avut trei fete mici acasă. Mama a rămas cu trei fete mici, fără serviciu. Nu a venit şase ani acasă”, a spus, cu lacrimi în ochi, una dintre fetele bătrânului, Eugenia Nicoară.
Munca a fost cea care l-a adus pe bătrân la această vârstă, consideră o altă fiică a lui Alexandru Duma.
“A muncit mult şi munca te tine treaz. Dacă şezi eşti tot bolnav. Atât a muncit omul ăsta, zi şi noapte…A venit plin de păduchi. N-o putut mama să-l bage în casă că erau împlântaţi în piele. O săptămână. Erau curea împlântaţi în jurul mijlocului. Numai osu’ şi pielea, aşa o venit acasă. Pe una dintre fete nici nu a văzut-o până nu a venit din război. Mama a rămas gravidă când a plecat el în război. Şase ani o stat”, povesteşte o altă fiică, Viorica Irinca. Cât despre rănile de pe front, bătrânul pare să le fi ocolit sau să nu le fi povestit familiei. “Mi-a spus că a picat într-o groapă şi a stat o zi şi o noapte acolo. Treceau proiectile pe lângă el. Pân ‘ la urmă, tot s-o căţărat pe groapă şi o ieşit. Dar rănit nu a fost”, a mai spus Viorica Irinca.
Flori şi diplome din partea autorităţilor
Cei care i-au urat lui Alexandru Duma “La mulţi ani” au fost reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara, ai Primăriei Hărău şi ai Asociaţiei Veteranilor de Război Hunedoara. Niciunul dintre aceştia nu a venit cu mâna goală. Din partea CJ Hunedoara, bătrânul a primit o icoană şi un album al judeţului, din partea administraţiei locale – o diploma de onoare, iar din partea veteranilor de război – o diploma şi o sumă de bani. “Este de invidiat pentru frumoasa vârstă pe care a împlinit-o şi pentru experienţele de viaţă prin care a trecut. Cred că e un lucru important că avem hunedoreni care împlinesc asemenea vârste şi sunt încă în putere aşa cum este şi domnul Alexandru Duma. Un lucru care poate ar trebui să ne dea de gândit este faptul că dânsul spunea că apă a băut întotdeauna de aici din fântână. Poate că apele minerale de la Banpotoc ar trebui mai mult promovate pentru că, uite, ajută la atingerea unor vârste destul de înaintate”, a afirmat vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Tiberiu Balint. “Am venit cu multă dragoste, ca de obicei, cu suflet curat şi bun faţă de familia dumnealor, faţă de el, faţă de toţi din casă. Am adus o diploma de onoare aniversară pentru că nu puteam să nu fac acest minim gest de preţuire. Am venit şi cu speranţa să putem să trecem de acest moment şi să mai aniversăm şi în alţi ani. Pentru noi, Alexandru Duma este şi o speranţă şi o dovadă că poţi să ai o viaţă frumoasă, că se poate să ai o viaţă curată care, în jurul lui, a dat numai cinste şi preţuire. Pot să spun, o viaţă împlinită”, a afirmat primarul comunei Hărău, Ioan Jibetean.
