glasul-hd.ro Web analytics

ActualitateAdministrație

Mocăniţa Hunedoara – Govăjdie, un vis imposibil

Georg Hocevar, omul care a repus pe şine mocăniţe în mai toată ţara, spune că, fără fonduri europene, nu vom mai putea vedea vreodată „trenul mic” circulând de la Gara Mică la furnalul de la Govăjdie. Iar cum actuala sesiune de finanţare europeană nu are nicio axă care să susţină aşa ceva, visele hunedorenilor rămân doar… vise.

În trecutul exerciţiu financiar european (2007 – 2014), Uniunea Europeană a acordat bani pentru refacerea unor linii feroviare înguste. S-au finanţat proiecte de acest fel în Austria, Ungaria, Polonia. A fost câştigat şi un proiect în România, comuna Berzasca (judeţul Caraş – Severin), dar totul a căzut pentru că primăria localităţii n-a reuşit să facă rost la timp de bani pentru co-finanţare, aşa că, pentru că n-a avut 240.000 de euro, a pierdut 12 milioane de euro.

Georg Hocevar (medalion), austriacul stabilit la Brad cu mai bine de 10 ani în urmă, este omul care a reuşit sămedalion HocevarWatermark 3018 (1) repună pe roţi zeci de locomotive şi vagoane de epocă şi să refuncţionalizeze mai multe linii înguste din ţară. A început cu linia Crişcior – Brad (6 km), a continuat cu două tronsoane de câte 4 kilometri în judeţul Covasna, apoi cu 11 kilometri pe relaţia Abrud – Câmpeni şi, anul trecut, cu 12 kilometri în judeţul Suceava (la Moldoviţa). Hocevar face calcule rapide şi simple, care demonstrează că „proiectul” pentru „trenul mic” (hunedorenii foloseau acest termen, cu 100 de ani în urmă, eticheta de „mocăniţă” apărând mult mai târziu) este aproape imposibil de realizat.

Blocaj total

„Ca să reabilitezi linia Hunedoara – Govăjdie ai nevoie de cel puţin 30 de milioane de euro. Da, ştiu, e o sumă foarte mare, dar acolo nu mai e nimic: nu mai sunt poduri, nu mai e depou, nu mai sunt staţii, ce să mai vorbim de traverse şi şine. Castelul are 300.000 de turişti pe an. Să zicem că 50.000 îi duci cu mocăniţa. Poţi să ceri pe un bilet maximum 5 euro. Ai venituri de 250.000 de euro pe an, bani din care trebuie să plăteşti 20 de oameni, să cumperi cărbuni şi motorină, iar o dată la şase ani să strângi bani pentru o reparaţie capitală a locomotivei care costă 150.000 de euro. Nu-ţi rămân nicidecum bani ca să plăteşti şi rata la un credit bancar pe care să zicem că l-ai lua ca să faci investiţia. Pe scurt, nu poţi să amortizezi investiţia iniţială în infrastructură şi material rulant. Niciunde în Europa nu s-au refăcut de la zero linii ferate înguste fără bani de la Comisia Europeană. Acum nu mai sunt axe de finanţare pe acest domeniu, pentru că ne-am interesat şi noi pentru o altă linie pe care dorim s-o reabilităm, în România”.

Georg Hocevar adaugă că nici mocăniţa de la Vişeu de Sus (cea mai cunoscută din ţară), din informaţiile sale, nu reuşeşte să treacă mereu pragul de rentabilitate şi nici celelalte din ţară. „O asemenea linie ferată îngustă poate fi un beneficiu pentru stimularea zonală a turismului. Da, ar atrage turişti care să se cazeze şi să consume la pensiuni, dar linia în sine nu-şi prea poate recupera singură investiţia iniţială făcută”, adaugă Hocevar.

Profit rapid, la fier vechi

Linia îngustă Hunedoara – Govăjdia a fost prima cale ferată minieră din România. A funcţionat mai bine de 100 de ani. Distrugerea ei a început în 2001, când compania din Austria care o construise a notificat autorităţile hunedorene şi proprietarul liniei, Talc Dolomită (firmă aflată pe atunci încă în proprietatea statului) că podurile de pe traseu ieşeau din garanţia de 100 de ani oferită şi ar avea nevoie de revizii şi, eventual, reparaţii capitale. Această înştiinţare a fost pretextul perfect pentru ca toată linia să ajungă la fier vechi.

Tags