„Marea” dezbatere: Johannis s-a vrut „mitic” și Ponta s-a vrut „neamț”
Câteva lucruri despre Iohannis-ul de aseară:
a) Staff-ul, dacă a existat vreodată, ar trebui să știe că o dezbatere pe prezidențiale se pregătește nu doar la partid, ci și în televiziune. Să anunți înainte cu un ceas că da, ești dispus să vii totuși în platou, e și aroganță de bulivar, dar și bumerang – de ce bumerang?: pentru că formatul inițial al emisiunii era pregătit pentru Ponta, premierul, cu întrebări care țin de guvern și nu de atribuțiile unui președinte. Iar la faza asta, vrând să marcheze prin alunecare, Iohannis a rămas într-un picior. Însă ar fi prea ciudat ca primarul de Sibiu, cunoscut pentru punctualitatea sa, să fi ales șmecheria asta – aici se vede mâna consilierilor, cei care l-au presat pe neamț să se „miticizeze” un pic, să se adapteze la politica de Dâmbovița.
b) Ești profesor, candidezi la Cotroceni și nu-l apostrofezi pe adversarul cu „brand” de plagiator? Vuiește presa de măgăriile făcute de pesediștii de la Satu-Mare, Hrebenciuc e în pușcărie, ai Duicu, Mazăre, baroni unul și unul – și întrebarea ta, cea care trebuia să dea poporul cu cracii-n sus, e dacă poți conta pe votul lui Ponta?
Ai fost dat de pereți că nu ai copii, ți-au urmărit părinții și au mințit despre ei, te-au făcut traficant de organe și alte porcării – și tu te comporți ca și când, în trecere fiind prin București, ai venit totuși la emisiune; așa, în dorul lelii și grăbit să prinzi trenul de Sibiu? Ba îți mai ceri și scuze; nu seamănă cu aia și bătută și fu…tă și cu banii luați? Va trebui ca Iohannis să-i ia de guler pe consilieri: bă, ori suntem de Dâmbovița, ori nu suntem”.
Ai venit singur. Fără echipă, cu mâinile-n jăb. Știi ce transmite gestul ăsta? Ori că nu-ți mai pasă dacă ieși sau nu președinte, ori că nu prea mai ești dorit de cei care te-au ajutat să scapi de Antonescu. Plus, eu nu cred că aseară a existat vreun liberal care să nu fi exclamat: „mamăăă, ce i-ar fi făcut Crin lu' Pontaaa!”
Și câteva lucruri despre Ponta:
a) Același tupeu eficient, aceeași șmecherie rentabilizată la maxim. La început fricos, a capătat încredere odată cu uimirea că Iohannis e varză. Iar pe măsură ce sibianul se „miticiza”, era vizibil și efortul lui Ponta de a aborda discursul rece, calculat, „nemțesc”.
b) Pus între ciocan și nicovală, evită deocamdată chestiunile de politică externă: pe de o parte celor de afară trebuie să le transmită că nu se bagă în actul de justiție, pe de alta, baronilor dinlăuntru e obligat să le transmită că „Ponta Președinte” e singura lor șansă să scape de pușcărie.
Comportament copy-paste (sic) după Traian Băsescu: face arme din propriile vulnerabilități – în chestiunea corupților din politică, l-a întors pe Iohannis de parcă Hrebenciuc și cei de la Satu-Mare ar fi fost din PDL și nu fruntași PSD. Dar, dincolo de victoria de etapă, Ponta nu pare încă să aibă suflul de cursă lungă al lui Băsescu.
Spaima lui Ponta: în primul tur din 2009, voturile lui Geoană, împreună cu ale aliaților Crin Antonescu, Vadim Tudor și Sorin Oprescu, au fost în număr de 5.823.813, la o prezență la urne de 9.718.840 de cetățeni. În turul doi, același Geoană a strâns 5.206.747 de voturi, la o prezență de 10.345.339. Adică, la o creștere cu 6,4% a prezenței la vot, Geoană a scăzut cu numai puțin de 10,5 %.
Cum stă Ponta? Împreună cu toate voturile lui Tăriceanu, Vadim, Dan Diaconescu și Meleșcanu, beneficiază de 5.180.738 de voturi (cu circa 600.000 mai puțin decât avea Geoană în primul tur). Or, la o prezență masivă la vot, deși creditat cu toate șansele din lume azi, Ponta poate pierde alegerile – de aici mișcările disperate ale baronilor din teritoriu. Norocul lui Ponta: Iohannis e departe de Băsescu ca de la cer la pământ.
De remarcat și ciudățenia media numită Lavinia Șandru, altfel nevasta ministrului Vâlcov din cabinetul Ponta – nu am înțeles satisfacția tâmpă de a-ți bate joc de efortul unei echipe tv obligată să se adapteze în mai puțin de o oră la „surpriza” lui Iohannis. Dacă doamna s-a gândit vreodată să dinamiteze credibilitatea Realitatea Tv, a reușit în probabil cel mai de audiență moment.
Urmează runda a doua: își vor da seama că unicul premiu al acestor dezbateri e procentul celor nehotărâți?
