Liviu Lăzărescu, absolvent al Colegiului „Decebal”, expune la Palatul Parlamentului

Un fost elev al Colegiului Național „Decebal” Deva își expune picturile pe simezele Palatului Parlamentului. Este vorba despre maestrul Liviu Lăzărescu, care va organiza o expoziție retrospectivă, al cărei vernisaj va avea loc luni, 9 ianuarie 2017, de la ora 18:00, în sălile „Constantin Brâncuși” de la Palatul Parlamentului.

Șlefuitor de nestemate coloristice, Liviu Lăzărescu este absolvent al Colegiului Național „Decebal” Deva, promoția 1953, „profesor emeritus” la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, „un pictor rarisim, un pictor esenţial, subtil, dramatic şi exuberant, însumând tonalităţi, uneori, de o altitudine apropiată vibraţiei beethoveniene”. „Noi, elevii de astăzi, ne definim în spiritul valorilor acumulate încă de pe băncile liceului și împărțim contemporaneitatea cu ei, elevii de ieri, acum realizați în sfera existențială. Pe noi, de ei, ne leagă fundamentul cultural dobândit între pereții aceleiași instituții educaționale: Colegiul Național <Decebal>. Unul dintre elevii de ieri ai acestui liceu este Liviu Lăzărescu, un admirabil liric al penelului dublat de un rafinat intelectual al picturii. La cei 81 de ani ai săi, pictorul originar din satul transilvan Mărtinești se bucură de un istoric remarcabil în domeniul artei în pastel, istoric surprins de prietenul său și de asemenea fost absolvent al Colegiului Național <Decebal>, Zoltan Terner, în lucrarea intitulată <O aventură picturală>. (…) O parte însemnată a tablourilor lui Lăzărescu sunt dedicate bătrânului său loc de baștină din apropierea Orăștiei și sunt comprimate în icoane țărănești integrate în naturi moarte ce surprind caracterul sacrificial, mărturisitor, sufletesc și biografic al artei sale. Este de remarcat că, sub influența geniului lui Giotto, Lăzărescu perpetuează spiritul de simplitate emoțională în exprimarea unității dintre uman și divin prin alăturarea unor obiecte modeste ale naturii statice cu icoana țărănească. Mlădiind de asemenea verbul cu o grație similară cu care mânuiește penelul și inspirat fiind de aceeași esență tradițională, Lăzărescu semnează și pe opera memorialistică intitulată <Mărtinești, vechiul meu sat transilvan>. Drept sursă de inspirație îi servește și profesia de pictor, despre care realizează două lucrări publicate la Editutra Polirom: <Pictura în ulei> și <Culoarea în artă>. Peisajele cu parfum bacovian, precum și cele înrămate în puritatea și efemeritatea nuanțelor calde, precum capodopera Bărăgan reprezintă o altă ramificare cu potențe muzicale, probabil inspirate din Bach și raporturi armonioase ale imaginarului lui Lăzărescu. În decursul deceniilor, acesta își dublează vocația de artist cu cea de pedagog, ce dăinuie în sufletele foștilor săi studenți cu emoție și recunoștință (…)”, este răspunsul Sabrinei Luca, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Decebal” Deva, la întrebarea „De ce Liviu Lăzărescu?”.