Kilometrii de autostradă deja construiţi riscă să rămână inutili şi în 2019
Loturile 3 şi 4 ale autostrăzii Lugoj – Deva „au şanse” să nu poată fi date în folosinţă nici în 2019. Asta din cauză că „imprevizibilul” pare să fie mai puternic decât contractele încheiate de stat cu firmele de construcţii şi absolut mai puternic decât declaraţiile politicienilor din Guvern, ori cele ale şefilor de la CNAIR.
În vara acestui an ar trebui finalizate porţiunile de autostradă dintre Holdea şi Ilia, respectiv Ilia şi Şoimuş. Cel puţin aşa spun contractele semnate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) cu spaniolii de la COMSA (lotul 3) respectiv Spedition UMB (lotul 4). Cele două loturi trebuiau finalizate încă din 2016. Dar ne-am obişnuit deja cu amânările. Nu şi familiile celor care sunt ucişi sau răniţi grav în accidentele produse pe drumurile naţionale ce duc spre Vest, DN 7 şi DN 68 A (nu a făcut încă nimeni un bilanţ al tragediilor a căror cauză de fond este inexistenţa unei autostrăzi între Deva şi Margina).
Va fi greu cu dealul de „făină”
Pronosticul nostru pesimist se bazează nu pe declaraţiile vreunui specialist independent (nici nu mai prea există specialişti total independenţi care să se exprime public pe tema autostrăzilor), ci pe situaţiile actuale şi experienţele recente cu loturile de autostradă amintite. Lotul 4 al autostrăzii Lugoj – Deva este aproape gata. Mai sunt de făcut vreo doi kilometri. Este vorba despre acea porţiune de la ieşirea din Şoimuş spre satul Brănişca, zonă în care, din motive încă neelucidate pe de-a-ntregul, s-a decis ca autostrada să treacă prin „dealul liliecilor”. Dacă problema celor câţiva lilieci dintr-o specie rară a avut nevoie de vreo doi ani pentru a fi rezolvată, ne întrebăm cât va dura stabilizarea unui versant format mai mult din ţărână decât din rocă solidă. Constructorul lucrează intens la asta încă din vara anului trecut. În octombrie dar şi în decembrie s-a trezit cu alunecări de teren în şantier. Reprezentanţii CNAIR spun că soluţiile tehnice alese pentru traversarea versantului sunt bune: condiţia este ca antreprenorul să nu se grăbească foarte tare în a le pune în aplicare şi să respecte toţi paşii care trebuie făcuţi pentru a transforma un deal în care excavatoarele sapă de parcă ar săpa în făină într-o zonă care să suporte o autostradă.
Încâlceală în proceduri şi angajamente
Lotul 3 al autostrăzii Logoj – Deva s-a împotmolit la rându-i în probleme de mediu: un ecoduct ce a trebuit construit suplimentar faţă de proiect. Apoi s-a împotmolit în proceduri: porţiunea de autostradă e gata aproape în întregime, dar o bucată a trebuit demolată şi se află acum în reconstrucţie pentru că scurgerile de apă nu erau făcute cum trebuiau şi câte trebuiau la număr, punându-se astfel în pericol stabilitatea terasamentului. Cel puţin aşa spun reprezentanţii CNAIR. Să spunem că problema se va rezolva pe parcursul acestui an. Rămâne de rezolvat cea a legăturii autostrăzii cu DN 68 A la Holdea, altă lucrare care nu a fost prevăzută în proiectul iniţial. Pentru că la Holdea n-ar fi trebuit să avem o „descărcare” de pe autostradă, pur şi simplu. Autostrada ar fi trebuit să treacă fără probleme peste sau prin dealurile din zona Coşava – Holdea, doar că s-a constatat că în România nu s-au mai făcut tuneluri de autostradă lungi de sute de metri sau chiar kilometri (cum ar fi nevoie aici), s-a reziliat contractul parţial cu compania italiană de pe lotul 2 şi se face o nouă licitaţie. Tot în faza de licitaţie este şi „breteaua” de descărcare de la Holdea, iar, în România, când spui cuvântul „licitaţie”, te aştepţi deja la întârzieri de luni, chiar ani întregi.
