Iuliu Winkler despre criza francului elveţian: „Responsabilitatea este partajată”
Europarlamentarul hunedorean Iuliu Winkler consideră că mai multe instituţii poartă responsabilitatea pentru actuala criză creată de creşterea cursului leu – franc elveţian, dar nu sunt lipsite de partea lor de vină nici persoanele (fizice sau juridice) care au contractat împrumuturi în această monedă, în ciuda sfaturilor specialiştilor care spuneau că creditele trebuie luate în moneda în care se realizează veniturile. De pe lista vinovaţilor nu lipseşte nici Parlamentul României, care a ignorat un proiect de lege prin care se puteau limita efectele unei asemenea situaţii.
„Suntem la începutul unei ere a volatilităţii. Cine putea anticipa, acum un an, că preţul barilului de petrol va scădea la 50 de dolari, sau că Banca Naţională a Elveţiei va desfiinţa peste noapte legătura dintre euro şi francul elveţian, contrazicând astfel predictibilitatea tipic elveţiană. Apare o presiune pentru a lua măsuri în sprijinul celor 75.000 de cetăţeni români cu credite în franci elveţieni, dar responsabilitatea este partajată între BNR, băncile comerciale din România (unele dintre ele pentru că nu toate băncile au dat credite în franci elveţieni), Guvern şi Parlamentul României. Enumăr aici şi Parlamentul pentru că, în urmă cu un an, UDMR a prezentat un proiect de lege pentru reglementarea situaţiei creditelor în valută, dar acesta nu a intrat încă în dezbateri. De asemenea, cu un an în urmă, Comisia Europeană a elaborat o directivă generală prin care se dispune ca, în cazul unei fluctuaţii mari a cursului, banca să fie obligată să negocieze cu clientul o soluţie de rezolvare a situaţiei. Această reglementare aşteaptă şi acum să fie transpusă în legislaţia României”, declară Iuliu Winkler.
Riscul unui precedent
Europarlamentarul hunedorean adaugă că situaţia este provocată şi de imprudenţa cetăţenilor care nu au ascultat sfaturile specialiştilor care indicau creditul luat în moneda în care se realizează veniturile din care urmează să fie plătite ratele. Winkler remarcă, de fapt, şi o nefirească mentalitate duală a populaţiei: „în 2006 – 2007 toată lumea cerea un stat minimalist, o societate liberală. Acum se cere intervenţia statului. Acum vrem ca statul să ne ţină de mână, să gândească în locul nostru şi să ne ajute să reparăm greşeala pe care noi am făcut-o. Nu se poate interveni cu bani publici, banii noştri, ai tuturor şi, în plus, apare şi chestiunea hazardului moral: ce vom face cu o eventuală criză a creditelor în euro, sau chiar în lei?!”
